Decizia CCR nr. 81/2013Paragraful 92

Curtea constată, totodată, că dispoziţiile art. 19^1 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 astfel cum a fost modificată, potrivit cărora "Deputatul sau senatorul poate contesta raportul la instanţa de contencios administrativ într-un termen de 45 de zile de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate. Luarea la cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză, sau în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de către preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte", consacră o soluţie legislativă identică celei prevăzute de art. 7 alin. (2) lit. d) din lege, soluţie criticată de autorii sesizării sub aspectul termenului derogatoriu de contestare la instanţa de judecată a raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate. Astfel fiind, pentru considerentele care au fundamentat constatarea neconstituţionalităţii art. I pct. 3 din lege, cu referire la art. 7 alin. (2) lit. d) , aplicabile mutatis mutandis, Curtea constată că sunt neconstituţionale şi prevederile art. 19^1 alin. (2) din Legea nr. 96/2006, introduse prin art. I pct. 14 din legea ce face obiectul sesizării.