Decizia CCR nr. 79/2013Paragraful 9

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele criticate, ce prevăd ca fiind infracţiuni fapte care sunt reglementate, în acelaşi timp, drept contravenţii, încalcă principiul statuat în normele europene prevăzute la art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit cărora nicio persoană nu poate fi judecată sau pedepsită de două ori pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni. Se susţine că, chiar şi în situaţia în care faptele prevăzute de normele criticate sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să constituie, potrivit legislaţiei naţionale în vigoare, contravenţii, acestea reprezintă fapte de natură penală, conform criteriilor consacrate în legislaţia europeană. Se arată că în acest fel sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 148. Se susţine că, în fapt, autorul excepţiei a fost sancţionat contravenţional de trei ori, în decurs de un an, pentru săvârşirea faptelor incriminate la art. 108 alin. (1) lit. b) şi art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, după care a fost sancţionat şi penal de către instanţa de fond învestită cu soluţionarea cauzei.