Decizia CCR nr. 79/2013Paragraful 21

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. b) şi art. 110 alin. (1) lit. b) din Codul silvic reglementează explicit condiţiile în care faptele enumerate în ipotezele celor două norme juridice criticate constituie infracţiuni şi pedepsele care se aplică în cazul săvârşirii lor, în timp ce aceleaşi fapte, săvârşite în condiţiile prevăzute prin dispoziţiile Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 23 iulie 2010, constituie contravenţii. Curtea constată că criteriul avut în vedere de legiuitor în stabilirea caracterului infracţional al faptelor prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) şi art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 este cel valoric, coroborat cu persistenţa în timp a conduitei neadaptate la cerinţele legii, respectiv, fapta să fi fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, cu condiţia ca valoarea cumulată a prejudiciilor produse să depăşească valoarea-prag egală cu de 5 ori preţul mediu al unui metru cub pe picior, care, potrivit art. 123 din Codul silvic, se stabileşte anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi este, la data pronunţării prezentei decizii, de 85 lei, potrivit Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.283/2012 pentru aprobarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 24 septembrie 2012.