Decizia CCR nr. 59/2013Paragraful 25

De asemenea, Curtea constată că nemulţumirea autorului excepţiei faţă de reglementarea criticată constă în aceea că, prin trecerea în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic prevăzute de lege, devenind inalienabile, nu mai pot constitui obiect al unor contracte de vânzare-cumpărare sau de leasing, fiind astfel împiedicată desfăşurarea unor activităţi economice/comerciale de către persoane juridice de drept privat. Or, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii organice. Pe de altă parte, este un nonsens a susţine încălcarea garanţiilor dreptului de proprietate, cu referire la atributul proprietăţii unei persoane juridice de drept privat, din moment ce bunul în cauză nu a aparţinut niciodată acelei persoane, aceasta având, cu respectarea cerinţelor legale, doar vocaţia de a încheia un contract de concesionare sau de închiriere asupra unui astfel de bun.