Decizia CCR nr. 14/2013Paragraful 42

Mai întâi, Curtea observă că dispoziţiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 sunt criticate de autorul acesteia în redactarea actuală, conferită ca urmare a modificărilor operate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 97/2008, şi nu prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007, pe care legea amintită o aprobă cu modificări şi completări. Aşadar, textul de lege vizat de autorul excepţiei este o reglementare distinctă, care nu face parte din cuprinsul acestei ordonanţe de urgenţă, ci din cel al Legii nr. 97/2008. În aceste condiţii, potrivit dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, acesta se încorporează, de la data intrării în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Actul de bază, în cazul de faţă, îl reprezintă Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în care a fost încorporat alin. (14) al art. 33 în forma prevăzută de Legea nr. 97/2008 şi care constituie obiectul controlului de constituţionalitate. Aşa fiind, nu pot fi incidente normele fundamentale ale art. 115 alin. (4) şi (6) , care reglementează condiţiile de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă.