Decizia CCR nr. 9/2013Paragraful 10

Dispoziţiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 permit ca hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a legii noi într-un proces început sub imperiul legii vechi să nu fie supuse căilor de atac prevăzute de legea veche, sub care s-a iniţiat procesul, ci de legea nouă, ceea ce duce la situaţia ca o acţiune supusă la două căi de atac (apel şi, implicit, recurs) la momentul înregistrării acţiunii să fie supusă doar unei singure căi de atac (recursul) datorită eliminării căii de atac a apelului de către legea nouă.