DECIZIE 1002/2012Paragraful 14

CCR · decizie de neconstituționalitate · dosar 2.244/218/2011
Paragraful 14
Guvernul apreciază că susţinerile autorului excepţiei nu constituie veritabile critici de constituţionalitate, întrucât raportarea la dispoziţiile din Legea fundamentală enumerate este doar formală, în realitate critica fiind formulată prin raportare la prevederi din alte reglementări, respectiv din Legea nr. 31/1990 şi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003. În aceste condiţii, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, invocând jurisprudenţă relevantă a Curţii Constituţionale sub acest aspect. Precizează, totuşi, că prevederile criticate sunt în acord cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care constituie dreptul comun în materia contravenţiilor, potrivit cărora pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale. De asemenea, menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 101 din 9 februarie 2012, prin care instanţa de contencios constituţional a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
Sursa oficială ↗