Decizia CCR nr. 975/2012Paragraful 9

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că prevederile art. 320^1 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în faţa legii, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la Dreptul la apărare şi art. 124 alin. (1) potrivit căruia justiţia se înfăptuieşte în numele legii, deoarece este posibil ca anumite acte în circumstanţiere, cum ar fi referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune, să nu poată fi obţinute mai devreme de primul termen de judecată care coincide cu termenul la care inculpatul are posibilitatea de a face declaraţia sa de vinovăţie. Totodată, este posibil ca alte acte în circumstanţiere, cum ar fi adeverinţe, diplome, caracterizări ori alte asemenea eliberate de autorităţi să nu fie disponibile până la termenul în care s-ar putea începe cercetarea judecătorească. De asemenea, deşi legea recunoaşte, prin ipoteză, că înscrisurile în circumstanţiere sunt utile apărării, refuză totuşi să asigure inculpatului un cadru procesual suficient pentru a le putea administra. Prin urmare, partea interesată nu poate beneficia de o apărare suficientă garantată de Constituţie, câtă vreme natura şi cuantumul pedepsei efectiv aplicabile depind în mare măsură şi de înscrisurile în circumstanţiere.