Decizia CCR nr. 975/2012Paragraful 42

Totodată, împrejurarea că infracţiunea de omor deosebit de grav prevede o pedeapsă alternativă, respectiv cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani, este, în opinia autorului, de natură a afecta principiul egalităţii în drepturi câtă vreme instanţa s-ar putea orienta spre pedeapsa închisorii. O astfel de critică este, de asemenea, inadmisibilă, deoarece se solicită, în realitate, completarea textului legal supus controlului. Voinţa legiuitorului este în această privinţă explicită, în sensul că exclude de la beneficiul aplicării procedurii simplificate acele infracţiuni care se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă. O astfel de reglementare nu capătă valenţe discriminatorii, având o justificare obiectivă şi rezonabilă ce ţine de gravitatea extremă a faptei comise, pedeapsa detenţiunii pe viaţă fiind ultima pe scara graduală prevăzută de sistemul represiv românesc şi care, în acord cu art. 53 din Codul penal este cea mai aspră dintre pedepsele principale, fiind precedată (din perspectiva gradului de intensitate a măsurii de constrângere) de pedeapsa amenzii şi de închisoarea de la 15 zile la 30 de ani. Prin urmare, egalitate nu înseamnă uniformitate.