Decizia ÎCCJ nr. 3/2022 (HP)Punctul 9

9. judecător Ana Hermina Iancu. Ședința este prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnul judecător Daniel Grădinaru. La ședința de judecată participă domnul Florin Nicușor Mihalache, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna procuror Eucarie Ecaterina Nicoleta, procuror în cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit în cauză de către judecătorul-raportor, acesta fiind comunicat părților potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală. Totodată, s-a învederat că, urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse puncte de vedere asupra problemei de drept supuse dezlegării. Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, a acordat cuvântul în dezbateri. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie, având cuvântul referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, în temeiul art. 475-477 din Codul de procedură penală, a susținut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală. Astfel, instanța care a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție este una dintre instanțele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Curtea de Apel Cluj - Secția penală, fiind învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță. De asemenea, cauza se află în cursul judecății, iar problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printrun recurs în interesul legii și nici nu se află un recurs în interesul legii în curs de soluționare. Totodată, problema de drept a fost soluționată în mod diferit de instanțe, iar de lămurirea chestiuni de drept supuse dezlegării depinde soluționarea pe fond a cauzei în care a fost invocată. Pe fondul sesizării, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a învederat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în situația în care o persoană călătorește în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în țară, cu consecința consumării infracțiunii, în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spațiul aerian cuprins între frontierele de stat. În susținerea acestui punct de vedere, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri definește traficul internațional de droguri ca fiind introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc (în forma tip) ori de mare risc (în varianta agravată), operațiuni realizate fără drept. Elementul material al laturii obiective a infracțiunilor prevăzute de art. 3 constă în săvârșirea alternativă, fără drept, a uneia din următoarele activități: introducerea în țară, scoaterea din țară, importul sau exportul de droguri de risc sau de mare risc, supuse controlului național. În condițiile în care legea penală nu definește în mod expres conceptul de introducere în țară a unor bunuri/substanțe, interpretarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri trebuie să se facă prin raportare la dispozițiile din Codul penal ce reglementează principiul teritorialității. Astfel, potrivit art. 8 alin. (2) din Codul penal, prin teritoriul României se înțelege întinderea de pământ, marea teritorială și apele cu solul, subsolul și spațiul aerian, cuprinse între frontierele de stat, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, prin infracțiune săvârșită pe teritoriul României se înțelege orice infracțiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. De asemenea, art. 1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României definește frontiera de stat ca fiind linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un punct de frontieră la altul. Potrivit art. 9 alin. (2) și art. 14 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, operațiunile privind controlul vamal se realizează, întotdeauna, după trecerea frontierei de stat a României, verificându-se astfel doar caracterul licit sau ilicit al bunurilor scoase sau introduse în țară. În raport cu aceste considerente, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în situația în care o persoană călătorește în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în țară, cu consecința consumării infracțiunii, în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând în spațiul aerian cuprins între frontierele de stat. ...