Decizia CCR nr. 947/2012Paragraful 20

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 263 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 18 martie 2009, şi Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, reţinând că din analiza textelor criticate se deduce, fără niciun fel de echivoc, că în nicio situaţie o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului, cum ar fi, de exemplu, o persoană juridică care desfăşoară activităţi comerciale. Dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, potrivit cărora numai persoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opţiunea legiuitorului român, în concordanţă cu transpunerea prevederilor Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii în dreptul intern prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Cu acelaşi prilej, Curtea a arătat că discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiaşi categorii de subiecte de drept sau unor situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil. Or, chiar dacă au calitatea de părţi în cadrul unui litigiu, persoanele juridice şi cele fizice nu se pot compara sub aspectul situaţiei juridice în care se află. Pe de altă parte, art. 4 din Constituţie, stabilind criteriile de discriminare, printre care şi cel de avere, se referă la cetăţenii României, deci la categoria persoanelor fizice, şi nu juridice. De aceea, raţiunea întregului act normativ criticat constă în înlesnirea accesului la justiţie al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.