Decizia CCR nr. 931/2012Paragraful 25

În privinţa susţinerii autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 124 din Constituţie prin aceea că taxa judiciară de timbru se varsă în contul unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia îşi are domiciliul/sediul social, fiind astfel sprijinite unităţile administrative-teritoriale şi nu justiţia, iar subfinanţarea acesteia are drept efect suprimarea independenţei justiţiei, Curtea constată că, prin Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, a reţinut că, potrivit principiului realităţii bugetare sau neafectării veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de provenienţă, iar cheltuielile pe acţiuni şi obiective concrete, astfel încât veniturile odată intrate în buget se depersonalizează şi servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevăzută în buget. Acest principiu este determinat de necesităţile practice ale execuţiei bugetare, care au demonstrat că o afectare iniţială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizării obiectivului finanţat, fie la cheltuirea întregului venit, deşi necesităţile nu o impun. Calificarea unor surse de venituri ca aparţinând bugetului de stat sau bugetelor locale este o decizie de oportunitate bugetară ce poate fi cenzurată de Curtea Constituţională numai în situaţia în care funcţionarea unei puteri a statului este pusă în pericol, ceea ce, în speţă, nu este cazul.