Decizia CCR nr. 903/2012Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât modifică situaţii juridice definitiv stabilite sub aspectul executării unei obligaţii aferente unui raport de muncă încheiat. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au prevăzut acordarea unui premiu anual, iar la sfârşitul anului 2010 situaţia juridică a acestui an era definitiv stabilită, astfel că, în anul 2011, atunci când trebuia să se facă plata efectivă a drepturilor pentru anul 2010, nu se mai putea modifica această situaţie juridică. Deşi Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborată cu Legea nr. 285/2010, nu a mai prevăzut acordarea premiului anual, această prevedere nu putea opera decât de la începutul anului 2011, respectiv pentru activitatea desfăşurată pe anul 2011. De asemenea, arată că în anul 2010 a fost în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009, care nu a specificat în art. 30 alin. (7) că premiul anual nu se acordă. Astfel, se aduce atingere dreptului la măsuri de protecţie socială, garantat constituţional, principiului neretroactivităţii, dar şi statutului profesiei, aşa cum acesta rezultă din prevederile art. 124 şi 125 din Legea fundamentală. Totodată, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, premiul anual pe 2010 reprezentând un bun şi totodată un drept câştigat. De asemenea, este restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertăţi, fără respectarea condiţiilor impuse de art. 53 din Constituţie. În sprijinul celor susţinute, invocă o bogată jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a demonstra că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu sunt în acord cu cerinţele de protecţie a proprietăţii private impuse de art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, amintesc jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi concluziile Comisiei Europene cu privire la obligaţia judecătorului naţional de a înlătura din oficiu aplicarea unei reglementări interne sau a deciziilor Curţii Constituţionale care sunt contrare dreptului Uniunii (Cauza C-310/10).