Decizia CCR nr. 892/2012Paragraful 7

Cu referire la critica de neconstituţionalitate intrinsecă susţine că, potrivit legii, impozitul este definit ca o contribuţie bănească cu titlu nerambursabil datorată bugetului de stat de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin sau pentru bunurile pe care le posedă, or, în speţă, timbrul muzical care reprezintă o contribuţie stabilită în raport cu vânzările debitorului acestei obligaţii se califică drept un impozit. De asemenea, susţine că în sprijinul acestei calificări este şi faptul că în cazul nevirării la termen a sumelor încasate şi datorate cu titlu de timbru muzical se aplică penalităţi care se fac venit la bugetul de stat, situaţie proprie creanţelor bugetare. Faptul că veniturile aferente colectării unui impozit cu titlu de timbru muzical se fac venit la bugetul unor entităţi private contravine art. 16 şi 44 din Constituţie. Totodată, arată că există un conflict între Legea nr. 35/1994 şi art. 56 din Constituţie prin aceea că nu a existat o situaţie excepţională care să justifice impunerea unei asemenea sarcini fiscale şi prin faptul că se instituie un sistem ce permite anumitor entităţi de drept privat să impună o sarcină fiscală fără realizarea unui contraserviciu public.