Decizia CCR nr. 881/2012Paragraful 12

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, cu privire la admisibilitatea excepţiei, arată că, deşi Curtea Constituţională a reţinut neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prin deciziile nr. 223/2012 şi nr. 224/2012, nu s-a pronunţat şi cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010. Prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 nu îndrituiesc argumentul expus de Curte, potrivit căruia obiect al excepţiei de neconstituţionalitate l-ar constitui textul modificat/completat, iar nu textul modificator/completator. De asemenea, o astfel de interpretare ar face imposibilă, practic, în speţă, aplicarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004. De altfel, arată că excepţia ridicată în cauză se referă şi la alte prevederi de lege decât cele ale art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate arată că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât perioada scursă de la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 şi până la intrarea ei în vigoare este extrem de scurtă. Este încălcat, de asemenea, dreptul de proprietate privată prin prelevarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate asupra unei sume de bani ce reprezintă un venit neimpozabil potrivit art. 78 şi art. 79 din Codul fiscal. Totodată, sunt înfrânte şi dispoziţiile art. 47 alin. (1) , art. 53, art. 56 alin. (2) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. Cu privire la acest din urmă aspect, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 a fost adoptată fără a exista o situaţie extraordinară şi urgentă.