Decizia CCR nr. 874/2012Paragraful 7

Reprezentantul Ministerului Public arată că dispoziţiile art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 au fost aplicate într-un dosar contravenţional soluţionat definitiv, iar dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt aplicate într-un dosar penal aflat în curs. Pentru început arată că, în condiţiile în care se consideră că dispoziţiile art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 reprezintă o măsură penală interdependentă de cealaltă dispoziţie criticată, excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă. În continuare, apreciază că autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită în esenţă pronunţarea unei decizii interpretative. În realitate, este vorba de o situaţie născută din modul concret în care au fost săvârşite şi din modul de aplicare a legii, nefiind vorba despre o problemă de constituţionalitate. Instanţele de judecată sunt cele în măsură să facă o apreciere asupra situaţiei de fapt, fără ca aceasta să constituie o problemă de constituţionalitate.