Decizia CCR nr. 878/2012Paragraful 30

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în jurisprudenţa sa constantă cu privire la art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale se stabilesc numai prin lege, a statuat că termenul de "lege" folosit în aceste prevederi constituţionale desemnează acte normative ce au forţa juridică a legii, fiind incluse aici şi ordonanţele Guvernului. Astfel, prin Decizia nr. 5/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, Curtea a reţinut că, "Pentru a se înlătura posibilitatea proliferării actelor normative de ordin administrativ în această materie, Constituţia a consacrat regula după care impozitele şi taxele pentru bugetul de stat (bugetul asigurărilor sociale de stat) se stabilesc numai prin act ce are forţa juridică a legii [...]. Cuvântul numai doreşte să bareze posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat, prin acte inferioare, ca forţă juridică, legii, cum sunt hotărârile Guvernului". Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica potrivit căreia dispoziţiile art. 120, art. 120^1 şi art. 142 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi ale ordonanţei în ansamblu contravin prevederilor art. 139 alin. (1) şi art. 115 alin. (1) din Constituţie.