Decizia CCR nr. 776/2012Paragraful 17

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 213 alin. (2) lit. h) , art. 257 alin. (2^2) şi art. 259 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, precum şi cele ale art. 296^3 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010. În realitate, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2, 5 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, dispoziţii care modifică prevederile art. 213 alin. (2) lit. h) şi art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, respectiv introduc în aceeaşi lege art. 257 alin. (2^2), precum şi prevederile art. I pct. 99 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, prin care este introdus art. 296^3 lit. d) în Codul fiscal.