Decizia CCR nr. 737/2012Paragraful 28

În prezenta cauză, din preambulul ordonanţei de urgenţă reiese faptul că Guvernul a recurs la această procedură legislativă "având în vedere necesitatea consolidării şi amplificării, sub diferite forme, a relaţiilor culturale cu comunităţile româneşti de peste hotare, în scopul păstrării şi perpetuării identităţii naţionale, deziderat de o importanţă deosebită în contextul fenomenului de globalizare, inclusiv culturală [...]", precum şi "având în vedere dispoziţiile art. 116 din Constituţia României, republicată, care reglementează structura administraţiei publice centrale, respectiv ministerele, organizate în subordinea Guvernului, şi alte organe de specialitate care se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome şi ţinând cont de dispoziţia generală de la art. 111 alin. (1) din Constituţie, potrivit căreia Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt supuse controlului parlamentar [...]". Institutul Cultural Român are drept scop reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate, iar prin ordonanţa de urgenţă criticată acesta se reorganizează ca autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, măsura propusă având ca reper dispoziţiile constituţionale ale art. 116 privind structura administraţiei publice centrale de specialitate. Neadoptarea măsurilor propuse prin ordonanţa de urgenţă criticată, în opinia Guvernului, ar conduce la "prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de permanenţă, sentimentul de apartenenţă la naţiunea română a celor stabiliţi, vremelnic, în alte state, iar, pe de altă parte, la menţinerea unor disfuncţionalităţi referitoare la modul de organizare şi la funcţionarea Institutului Cultural Român."