Decizia CCR nr. 286/2026Punctul 12

12. Se susține că legea bugetului de stat, adoptată ca lege ordinară, conține derogări nepermise de la dispoziții cuprinse în legi organice (Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010) și încalcă astfel dispozițiile constituționale privind domeniile rezervate legii organice și adoptarea legilor organice, precum și jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Autorii obiecției fac referire punctual la: art. 75 alin. (1) din lege, care derogă de la art. 49 alin. (4) din Legea nr. 500/2002; art. 23 alin. (1) , art. 31 alin. (1) , art. 43, art. 57 alin. (1) și (2) , art. 68 alin. (1) din lege, care conțin derogări sistematice de la diverse prevederi ale Legii nr. 500/2002; art. 7 alin. (1) din lege, care instituie cotele de defalcare a impozitului pe venit către bugetele locale „prin derogare de la prevederile art. 32 și 33 din Legea nr. 273/2006“; art. 7 alin. (2) din lege, care instituie un mecanism special de repartizare a impozitului pe venit la nivelul municipiului București, prin derogare de la regimul general stabilit prin Legea nr. 273/2006. De asemenea, se arată că art. 31 alin. (1) din legea criticată derogă de la art. 12 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 69/2010 și că și alte articole din legea criticată încalcă regula privind virările de credite bugetare, stabilită de legea organică. În opinia autorilor obiecției, practica „derogării prin legea bugetului de stat“ este defectuoasă și reprezintă o eludare a procedurii constituționale, inacceptabilă într-un stat de drept, deoarece creează dificultăți pentru destinatarii legii în ceea ce privește aplicarea concretă a acesteia, cu efecte asupra respectării drepturilor cetățenilor. ...