Decizia CCR nr. 153/2026Punctul 48

48. Se mai arată că prin deciziile Curții Constituționale nr. 20 din 2 februarie 2000, nr. 873 din 25 iunie 2010, nr. 433 din 29 octombrie 2013, nr. 501 din 30 iunie 2015, nr. 45 din 30 ianuarie 2018, nr. 574 din 20 septembrie 2018, nr. 153 din 6 mai 2020 și nr. 900 din 15 decembrie 2020 au fost fixate standardele de constituționalitate în materia pensiilor de serviciu ale magistraților, reținându-se, în esență, că stabilirea unei pensii de serviciu pentru magistrați este justificată de rațiuni obiective, reprezentând, practic, o reparație pentru inconvenientele generate de responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice funcției de magistrat, iar nu un privilegiu, și nu constituie o nesocotire a principiului egalității cetățenilor în fața legii, instituit prin art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Așa cum a statuat deja Curtea în Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, dispozițiile constituționale privind independența justiției și statutul magistraților nu pot avea doar un caracter declarativ, ci constituie norme obligatorii pentru Parlament, care are obligația de a legifera măsuri corespunzătoare prin care să asigure, în mod real și efectiv, independența justiției, fără de care nu se poate concepe existența statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituție. În consecință, Curtea constată că actul normativ supus controlului de constituționalitate, care are ca efect indirect anularea pensiei de serviciu a magistraților, este contrar art. 124 alin. (3) din Constituție, care prevede că „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii“ (Decizia Curții Constituționale nr. 900 din 15 decembrie 2020). ...