Decizia CCR nr. 625/2012Paragraful 14

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (5) potrivit căruia, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, indemnizaţia de concediu de odihnă nu ar trebui să între sub incidenţa prevederilor de lege criticate, deoarece acestea prevăd diminuarea cu 25% a cuantumului brut al drepturilor stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. Or, în cuprinsul Legii nr. 118/2010 nu se face nicio referire la indemnizaţia de concediu de odihnă. Totodată, nici Legea-cadru nr. 330/2009 şi nici Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 nu fac referire la indemnizaţia de concediu de odihnă. Prin urmare, dispoziţiile Legii nr. 118/2010 nu vizează această indemnizaţie.