Decizia CCR nr. 592/2012Paragraful 31

Precizează că, pentru a nu se încălca art. 126 alin. (6) din Constituţie, instanţele de contencios-administrativ nu pot avea competenţa de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice. Calitatea şi constatarea calităţii de "lucrător al Securităţii" trebuie stabilită, identificată şi analizată din punctul de vedere al actelor materiale şi al activităţii de tip militar, supuse regimului ordinelor şi regulamentelor militare, depunerii unui jurământ militar şi structurate pe o ierarhie şi acte de comandă, nesupuse jurisdicţiei de contencios administrativ. Sunt invocate în acest sens dispoziţiile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, privind semnificaţia actului de comandament cu caracter militar şi cele potrivit cărora actele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc apărarea securităţii naţionale nu pot fi atacate în contenciosul administrativ. De altfel, excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ rezultă şi din faptul că aceasta este chemată să se pronunţe asupra unor fapte de natură penală, infracţiuni descrise în Codul penal. Or, calitatea de lucrător al Securităţii în înţelesul actului normativ criticat trebuie raportată la acte şi fapte concrete, acţiuni sau activităţi ce au suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale, acte ce trebuie să fi fost executate, în timpul serviciului, fără drept, prin abuz sau nelegal.