Decizia CCR nr. 94/2026Punctul 54

54. Astfel, în forma sa inițială, propunerea legislativă era structurată în 2 articole, dintre care doar primul articol cuprindea norme de drept substanțial (art. I pct. 1, 2 și 3), iar al doilea conținea norme prin care se dispunea republicarea Legii nr. 489/2006 (art. II). La art. I pct. 1, inițiatorii au propus modificarea art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, astfel: „Exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot, pastor, rabin, imam, oficiant de cult sau a altor funcții clericale ori monahale stabilite de către culte, potrivit prevederilor statutare sau regulamentelor proprii, constituie infracțiune și se pedepsește potrivit Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare“, în condițiile în care forma în vigoare a art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006 prevede că „(4) Exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot constituie infracțiune și se pedepsește potrivit Codului penal.“ Prin urmare, Curtea reține că, dat fiind conținutul normativ al acestui text, care, în esență, definește ca infracțiune fapta de exercitare fără drept a unor atribuții sau funcții monahale ori clericale, este adus în discuție art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, potrivit căruia infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. ...