Decizia CCR nr. 562/2012Paragraful 20

Totodată, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a mai reţinut cu acelaşi prilej că prevederile art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă definesc noţiunea de "lucrător al Securităţii" şi explicitează în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin calitatea de lucrători ai Securităţii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiţeri sau subofiţeri ai Securităţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi care, pe de altă parte, au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitare comuniste. Întrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de textul de lege criticat este constatată de instanţa judecătorească - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine că dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.