Decizia CCR nr. 95/2026Punctul 81

81. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat o jurisprudență constantă conform căreia datele medicale sunt considerate date personale care trebuie să beneficieze de un nivel sporit de protecție, care poate fi asigurată prin instituirea prin lege și respectarea, în concret, a caracterului confidențial al acestora. Curtea a arătat că, pentru respectarea garanțiilor prevăzute de art. 8 din Convenție, statul are obligația pozitivă de a include în legislația sa internă un sistem de norme și garanții adecvate care să asigure o protecție practică și efectivă, menită să excludă posibilitatea producerii unui acces neautorizat încă de la bun început în sfera vieții private (de exemplu, Hotărârea din 17 iulie 2008, pronunțată în Cauza I. împotriva Finlandei, paragrafele 35-38 și 47). Curtea a constatat că astfel de garanții există atunci când, de exemplu, (i) consultarea datelor colectate în dosar era accesibilă exclusiv autorităților supuse obligației de confidențialitate (Hotărârea din 17 decembrie 2009, pronunțată în Cauza B.B. împotriva Franței, paragraful 69; Decizia din 4 iunie 2013, pronunțată în Cauza Peruzzo și Martens împotriva Germaniei, paragraful 47) sau (ii) datele stocate făceau obiectul unor proceduri de consultare suficient delimitate, care reglementau persoanele abilitate să consulte dosarul (Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunțată în Cauza M.K. împotriva Franței, paragraful 37). Dreptul unei persoane la protecția confidențialității datelor sale medicale nu este absolut și trebuie conciliat cu alte drepturi și interese legitime, precum dreptul la o procedură contradictorie al angajatorului său (Decizia din 27 martie 2012, pronunțată în Cauza Eternit împotriva Franței, paragraful 37). Acesta poate fi anulat de necesitatea de a apăra un aspect primordial de interes public, cum ar fi siguranța personalului spitalicesc și protejarea sănătății publice. Transmiterea unor date sensibile precum date privind sănătatea unui pacient trebuie să se realizeze cu preocuparea de a evita orice formă de stigmatizare a persoanei vizate și prin oferirea unor garanții suficiente pentru a exclude orice risc de abuz (Hotărârea din 10 martie 2015, pronunțată în Cauza Y. împotriva Turciei, paragraful 79). Destinatarul informațiilor trebuie să se supună normelor de confidențialitate specifice profesioniștilor din domeniul sănătății sau normelor de confidențialitate comparabile (ibidem, paragraful 74). ...