Decizia CCR nr. 476/2012Paragraful 35

De asemenea, dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, republicată, nu încalcă dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 din Constituţie, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Totodată, nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorul excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Pe de o parte, art. 129 din Constituţie, aşa cum s-a arătat mai sus, stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii, iar, pe de altă parte, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră dreptul la două grade de jurisdicţie numai în materie penală. Art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu are aplicabilitate în cauza de faţă, întrucât dreptul la un "recurs" efectiv nu se confundă cu dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.