Decizia CCR nr. 93/2026Punctul 8

8. Autorii sesizării consideră, de asemenea, că legea examinată contravine și prevederilor art. 15 alin. (1) , ale art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Astfel, procedura prin care este interzis accesul în Palatul Parlamentului persoanei înscrise în Registru este una aleatorie și subiectivă, împiedicând accesul liber la justiție al persoanei vizate. Dispozițiile art. 12^4 interzic accesul în Parlament oricărei persoane, indiferent că este angajat, vizitator, senator sau deputat, pentru o perioadă cuprinsă între o lună și 24 de luni, fără a fi prevăzute motive sau criterii pentru stabilirea unei durate mai mici sau mai mari a acestei interdicții, aceasta fiind lăsată la aprecierea pur subiectivă a celui care dispune aplicarea legii. Întrucât nu are la bază o procedură administrativă sau judiciară, ci liberul arbitru al unei persoane nedefinite nici ea clar, neechivoc, prin legea adoptată se vorbește doar despre faptul că interdicția se aplică la sesizarea administratorului fiecărei autorități. Totodată, dispozițiile art. 12^8 prevăd obligația administratorului care a înscris o interdicție în Registru să o comunice de îndată celorlalți administratori, fără a exista însă și obligația comunicării aceleiași interdicții și către persoanele afectate. Legea nu cuprinde termene pentru comunicare și nici termene pentru a ataca sancțiunea aplicată, devenind astfel imposibil de contestat în vreo procedură prealabilă administrativă sau judiciară. Cei vizați de respectiva interdicție nu au acces la Registru și nici la motivarea aplicării acestei sancțiuni, al cărei temei juridic nu apare în lege, astfel că persoanele interesate nu au pârghii pentru a-și exercita accesul liber la justiție și dreptul la apărare. ...