Decizia CCR nr. 93/2026Punctul (II)

(II) Analiza obiecției de neconstituționalitate (II.1.) Criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție 41. Autorii sesizării de neconstituționalitate invocă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală din perspective multiple. Cu titlu general, se arată că legea criticată, în ansamblul său, nu respectă principiul unicității de reglementare, ce derivă din exigențele principiului legalității și din normele de tehnică legislativă prevăzute de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, întrucât completează o altă lege fără să existe vreo legătură tematică cu obiectul de reglementare al acesteia. Astfel, legea de bază, Legea nr. 267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat și pentru efectuarea recepției în fază unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului, precum și pentru reglementarea unor măsuri cu privire la administrarea imobilului „Palatul Parlamentului“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 20 noiembrie 2008, reglementează cu preponderență aspecte tehnico-administrative privind efectuarea unor plăți legate de administrarea obiectivului „Palatul Parlamentului“, în timp ce legea criticată completează art. 12 al acestei legi cu opt noi texte, art. 12^1-art. 12^8, prin care, în esență, sunt instituite anumite interdicții asupra unor drepturi sau libertăți fundamentale (de acces, de liberă exprimare, de muncă). ... 42. Totodată, potrivit susținerilor autorilor sesizării, prin conținutul său normativ, legea atacată contravine aceluiași principiu al legalității și în componenta sa privind calitatea legii, deoarece acesteia îi lipsește coerența lingvistică și juridică specifică actelor normative și nu exprimă în termeni clari întregul mecanism de sancționare a persoanelor care cad sub incidența sa. Se indică în acest sens ambiguitatea și inconsecvența utilizării unor expresii de tipul „la nivelul imobilului Palatul Parlamentului“, „comportament agresiv fizic sau verbal“, „în curtea sau în interiorul Palatului Parlamentului“, „în incinta Palatului Parlamentului“. ... 43. Față de aceste critici, Curtea observă că, potrivit expunerii de motive ce o însoțește, legea are ca obiect de reglementare completarea Legii nr. 267/2008 în sensul înființării Registrului Persoanelor cu Interdicție de Acces în spațiile gestionate de administratorii Palatului Parlamentului, denumit în continuare Registru. În acest Registru sunt înscrise, pentru o perioadă cuprinsă între o lună și 24 de luni, persoanele care au manifestat un comportament agresiv fizic sau verbal, utilizând cuvinte jignitoare, injurii, invective în curtea sau în interiorul spațiilor din Palatul Parlamentului sau care prin acțiunile lor distrug bunuri aflate în patrimoniul Parlamentului. Acest Registru se aprobă și se gestionează de administratorii imobilului „Palatul Parlamentului“, prin Biroul permanent al Camerei Deputaților, Biroul permanent al Senatului și ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și administrației, iar sancțiunea interdicției accesului se aplică conform unor proceduri aprobate de fiecare dintre aceste autorități. Se mai susține de către inițiatorii actului normativ că rolul acestor completări legislative aduse Legii nr. 267/2008 este de a îmbunătăți măsurile de siguranță instituite la nivelul Parlamentului și de prevenire și sancționare a comportamentului anterior menționat. ... 44. Din lectura dispozițiilor legii criticate, Curtea reține că legea supusă controlului de constituționalitate instituie o interdicție de acces în incinta Palatului Parlamentului, aplicabilă pentru o perioadă cuprinsă între una și 24 de luni, oricărei persoane care a manifestat un comportament agresiv fizic sau verbal sau care a distrus bunuri din patrimoniul Parlamentului. Legea prevede un mecanism de aplicare a acestei interdicții bazat pe un registru electronic, gestionat de administratorii imobilului Palatul Parlamentului stabiliți la art. 12 din Legea nr. 267/2008, respectiv Camera Deputaților, Senatul și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Aceste autorități urmează ca, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii criticate, să aprobe modelul și conținutul Registrului, precum și procedura de punere în aplicare a interdicției de acces. Aceasta este aplicată la sesizarea oricăruia dintre cei trei administratori menționați, conform acestor proceduri, executarea fiind asigurată prin compartimentele de specialitate cu atribuții de asigurare a ordinii și securității în Palatul Parlamentului, structuri care au acces la conținutul Registrului. Oricare dintre administratori are dreptul de a înscrie în Registru o interdicție, pe care o comunică în mod obligatoriu și celorlalți administratori, precum și persoanei în cauză. Scopul legii criticate constă, potrivit expunerii de motive a acesteia, în suplimentarea măsurilor de siguranță și protecție instituite la nivelul Parlamentului și de sancționare a comportamentelor agresive și a acțiunilor distructive manifestate în acest perimetru. ... 45. Cât privește pretinsa încălcare a principiului unicității de legiferare întrucât ar lipsi legătura dintre domeniul de reglementare al legii de bază și cel al legii criticate, Curtea observă că între cele două acte normative există cel puțin o conexiune de natură formală, având în vedere că ambele legi vizează, în esență, un drept de administrare și gestionare a Palatului Parlamentului, privit în sens larg. Astfel, domeniul de reglementare al Legii nr. 267/2008 vizează latura tehnico-financiară a dreptului de administrare asupra imobilului „Palatul Parlamentului“, ca obiectiv de investiții, în timp ce legea supusă controlului de constituționalitate are în vedere dreptul administratorilor aceluiași imobil, stabiliți prin art. 12 din Legea nr. 267/2008, de a gestiona un registru electronic în care sunt înscrise persoanele cu interdicție de acces în spațiile aferente imobilului în discuție. Ambele legi vizează în mod exclusiv anumite raporturi juridice ce decurg din administrarea în sens larg a aceluiași obiectiv imobiliar - Palatul Parlamentului -, astfel că, din această perspectivă extrinsecă, Curtea nu ar putea de plano să contracareze voința Parlamentului, care a considerat ca oportună integrarea legii criticate în corpul Legii nr. 267/2008. ... 46. Pe de altă parte, Curtea observă că legea criticată nu distinge între categoriile de destinatari ai interdicției de acces în incinta Palatului Parlamentului. Astfel, subiecții activi ai acestei interdicții pot aparține unor categorii de persoane cu statut diferit, cum ar fi parlamentari, diplomați, alți demnitari sau persoane invitate oficial la diferite activități desfășurate în incinta Palatului Parlamentului, personalul angajat al instituțiilor publice cu sediul în Palatul Parlamentului, reprezentanți ai mass-mediei, vizitatori, astfel că din această perspectivă se poate ridica problema efectelor juridice pe care această interdicție de acces în spațiul menționat le-ar avea asupra altor categorii de raporturi juridice în care persoanele vizate au calitatea de părți, raporturi juridice care nu constituie însă obiectul de reglementare al Legii nr. 267/2008. Din această perspectivă intrinsecă și făcând abstracție de faptul că aceste legi vizează perimetrul Palatului Parlamentului, dispozițiile adoptate prin legea criticată ar fi putut face obiectul unui act normativ de sine stătător, care să evidențieze prin propriul titlu obiectul specific de reglementare și care să stabilească distinct efectele juridice ale interdicției de acces pentru fiecare categorie de destinatari ai legii, cel puțin prin trimitere la legislația aplicabilă acestora. Deși pare dificil ca, în lipsa unor astfel de precizări, să se dea eficiență practică soluției legislative care vizează, în esență, aplicarea unei interdicții de acces în imobilul „Palatul Parlamentului“ care se răsfrânge în mod diferit asupra unor categorii variate de persoane, Curtea reține că legea examinată respectă principiul unicității de reglementare cel puțin la nivel formal, astfel că nu poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție din această perspectivă. ... 47. Cât privește criticile referitoare la neclaritatea sau inconsecvența în utilizarea unor termeni, Curtea reține că, întradevăr, în cuprinsul art. 12^4 din legea examinată sunt folosite atât expresia „în curtea sau în interiorul Palatului Parlamentului“, cât și expresia „în incinta Palatului Parlamentului“, însă cele două expresii au, în esență, aceeași semnificație, raportată la înțelesul lor obișnuit, uzual. Noțiunea „incintă“ definește atât suprafața de teren delimitată prin construcții/gard (curte), cât și spațiul închis în interiorul unei construcții (interiorul), astfel că cele două expresii mai sus menționate, fiind sinonime, au fost utilizate în mod alternativ din rațiuni de tehnică legislativă, pentru a se evita repetitivitatea termenilor în cuprinsul aceleiași dispoziții normative. În contextul acestei norme, care se referă, așadar, atât la spațiul exterior clădirii Palatului Parlamentului, delimitat în mod clar prin construcție - gard, cât și la orice spațiu din interiorul acestei clădiri, destinatarul său nu poate pretinde un anumit grad de ambiguitate a normei care să o lipsească de previzibilitate și claritate încât să nu poată anticipa în mod rezonabil consecințele nerespectării ei. De altfel, chiar noțiunea „imobil“, la care se referă art. 12^1 din lege, este definită din punct de vedere cadastral ca fiind „terenul, cu sau fără construcții, de pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale, aparținând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr cadastral unic“ [art. 1 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015]. Prin urmare, expresiile criticate delimitează în mod clar domeniul teritorial de aplicare a legii, fără a afecta standardul de calitate a legii impus de art. 1 alin. (5) din Constituție. ... 48. Cât privește expresia „la nivelul imobilului Palatul Parlamentului“ din cuprinsul art. 12^1 din legea supusă controlului, față de care autorii sesizării apreciază că este neclară întrucât nu menționează la care nivel al Palatului Parlamentului se referă, clădirea având mai multe niveluri, Curtea constată că această critică pleacă în mod deliberat de la o premisă greșită, fiind evident, printr-o simplă interpretare gramaticală în contextul acestei norme, că expresia vizată nu are în vedere sensul de „etaj“ pe care îl mai poate avea termenul „nivel“, ci pe acela al expresiei „cu referire/privire la“ pe care îl are în context sintagma „la nivelul Palatului Parlamentului“. ... 49. Referitor la pretinsa ambiguitate a expresiei „comportament agresiv fizic sau verbal“, Curtea reține că aceasta este una generică și că are un înțeles obișnuit. Cât privește modalitățile de manifestare a acestui tip de comportament, Curtea observă că legiuitorul a oferit detalii doar cu privire la comportamentul agresiv verbal, care se poate realiza, exemplificativ, prin utilizarea de „cuvinte jignitoare, injurii, invective“, fără a exemplifica însă și modalități de realizare a unui comportament agresiv fizic. Or, pentru a se evita aplicarea abuzivă a interdicției de acces, este necesar ca și intensitatea comportamentului agresiv fizic sancționabil să fie precizată, prin raportare la gravitatea acestuia și la consecințele produse fie asupra persoanelor, fie asupra bunurilor. Este adevărat că legea sancționează și distrugerea de bunuri aflate în patrimoniul Parlamentului, acțiune ce reprezintă, în sine, un comportament agresiv fizic, însă acesta din urmă vizează protecția persoanelor, și nu a bunurilor, astfel că este nevoie de precizări suplimentare în acest sens. ... 50. Potrivit dreptului comun în vigoare, faptele/conduitele/ comportamentele de agresiune fizică sau verbală se pot realiza într-o multitudine de modalități, atât asupra persoanei, prin acțiuni de lovire și alte vătămări, cât și asupra patrimoniului, prin acțiuni de distrugere de bunuri, și sunt sancționate diferit, ca infracțiuni sau contravenții, în funcție de gravitatea lor. ... 51. Astfel, Codul penal reglementează în partea specială infracțiunile asupra persoanei (titlul I) și infracțiunile contra patrimoniului (titlul II), iar Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2020, reglementează și sancționează contravențiile reprezentate de faptele de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. De asemenea, o anumită calitate oficială a subiectului pasiv al comportamentului ilicit poate reprezenta circumstanță agravantă și determină majorarea cu o treime a limitei speciale a pedepsei (în acest sens, a se vedea, de exemplu, art. 257-261 din cap. I Infracțiunile contra autorității din Codul penal). Din acest punct de vedere, se observă că legea criticată nu face niciun fel de mențiune referitoare la relația sa cu legislația incidentă din materie contravențională și/sau penală, ceea ce poate determina confuzie în procesul de interpretare și aplicare. ... 52. Prin urmare, Curtea reține că legea supusă controlului necesită o serie de precizări suplimentare privind domeniul său de aplicare, atât cu privire la faptele care reprezintă, în termenii legii criticate, un comportament agresiv fizic, cât și cu privire la subiectul activ și subiectul pasiv al acestor fapte. ... 53. Revenind la autorul - nedefinit de lege - al comportamentului ilicit, Curtea observă că acesta poate fi orice persoană care se află în incinta Palatului Parlamentului, și anume senatori, deputați, alți demnitari, înalți funcționari publici, invitați oficiali, funcționari publici, personal angajat, reprezentanți ai mass-mediei, vizitatori (turiști). Din perspectiva calităților diferite pe care le poate avea subiectul activ al comportamentului ilicit și destinatarul interdicției de acces, în practică pot apărea o diversitate de situații, pe care legea criticată nu le precizează. ... 54. Astfel, cât privește comportamentul agresiv fizic sau verbal ce ar putea fi atribuit parlamentarilor, este de observat că acesta constituie deja obiectul distinct de reglementare al mai multor acte normative care au la bază statutul constituțional al deputaților și al senatorilor prevăzut la art. 69-72 din Legea fundamentală. Astfel, Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, stabilește la art. 51 sfera abaterilor disciplinare și enumeră în acest sens, la lit. d) , „comportamentul injurios la adresa unui alt demnitar în ședințele plenului, Biroului permanent, Comitetului liderilor grupurilor parlamentare sau comisiilor ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de deputat sau senator“. De asemenea, potrivit art. 52 din aceeași lege, sunt supuse sancțiunilor disciplinare corespunzătoare abaterile disciplinare constând în (i) violența fizică utilizată împotriva unui alt deputat sau senator; (ii) violența verbală constând în țipete, injurii, amenințări, invective sau calomnie la adresa unui alt deputat, alt senator sau alt demnitar; (iii) acțiuni prin care sunt puse în pericol buna funcționare și siguranța autorității publice, a demnitarilor sau angajaților acesteia în incinta Camerei Deputaților sau Senatului, începând cu data constatării afectării bunei funcționări a activității Camerei. ... 55. Regulamentul Senatului, Regulamentul Camerei Deputaților și Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului cuprind, în acord cu Legea nr. 96/2006, norme de deontologie parlamentară, referitoare inclusiv la stabilirea și sancționarea abaterilor disciplinare (de exemplu, art. 125, art. 135, art. 136, art. 210-216 din Regulamentul Senatului, respectiv art. 158-160, art. 237, art. 248-254 din Regulamentul Camerei Deputaților și art. 40 și 41 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului), la fel ca și Hotărârea Parlamentului României nr. 77/2017 privind Codul de conduită al deputaților și senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1131 din 14 decembrie 2023. ... 56. În acest context este de precizat că imunitatea parlamentară, de care se bucură parlamentarii în virtutea art. 72 din Constituție, oferă o dublă protecție, în sensul că include atât beneficiul iresponsabilității, concretizat prin exonerarea de răspundere juridică în privința voturilor sau a opiniilor politice exprimate în exercitarea mandatului reprezentativ [alin. (1) ], cât și beneficiul inviolabilității, adică al unei răspunderi penale condiționate [alin. (2) ]. Întrucât comportamentul agresiv fizic sau verbal la care face referire legea criticată nu vizează voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, ci se raportează la un comportament agresiv fizic sau verbal concretizat prin utilizarea unui limbaj ofensator, precum și la acțiuni de distrugere a bunurilor din patrimoniul Parlamentului, iar sancțiunea prevăzută nu este o sancțiune cu caracter penal, Curtea reține că regimul constituțional de imunitate parlamentară, conferit de art. 72 din Constituție, nu este aplicabil în contextul legii supuse controlului de constituționalitate. Așadar, comportamentul agresiv și interdicția la care face referire legea criticată nu cad sub incidența imunității parlamentare consacrate de art. 72 din Constituție. ... 57. În considerarea cadrului normativ în vigoare mai sus indicat și a principiului ierarhiei actelor normative, rezultă că legea examinată se adresează parlamentarilor în mod subsecvent, numai în măsura în care comportamentul agresiv fizic sau verbal sau acțiunile de distrugere de bunuri manifestate de aceștia în incinta Palatului Parlamentului nu se încadrează în prescripțiile Legii nr. 96/2006 sau ale regulamentelor parlamentare incidente în materie, a căror aplicabilitate este deci prioritară. ... 58. Incidența subsecventă a legii criticate se raportează, prin urmare, la o diferență specifică de reglementare față de cadrul normativ mai sus indicat și care vizează normele deja în vigoare de conduită și disciplină parlamentară. Un element distinctiv al legii criticate este reprezentat, de exemplu, de subiectul pasiv al comportamentului agresiv. Astfel, în concepția legii criticate, subiectul pasiv (victima comportamentului agresiv) nu are o calitate predeterminată, în sensul că poate fi orice persoană, în timp ce legislația parlamentară anterior menționată se adresează exclusiv parlamentarilor/demnitarilor și se raportează, de principiu, la conduita parlamentară din timpul desfășurării dezbaterilor sau a altor activități parlamentare, precum și la spațiul în care acestea se derulează, protejând, așadar, deputații, senatorii sau persoanele invitate la dezbateri sau care sunt prezente la activitățile parlamentare [ilustrativ, art. 51 lit. d) teza finală din Legea nr. 96/2006, art. 160 alin. (6) din Regulamentul Camerei Deputaților, art. 210 lit. e) și f) din Regulamentul Senatului]. ... 59. Așadar, în măsura în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei abateri disciplinare reglementate de Legea nr. 96/2006 și/sau de regulamentul fiecăreia dintre cele două Camere ale Parlamentului sau de regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, atunci își poate găsi aplicabilitatea legea criticată, care sancționează într-un mod specific manifestarea comportamentului agresiv fizic sau verbal, și anume prin interdicția de acces în incinta Palatului Parlamentului pentru o perioadă cuprinsă între o lună și 24 de luni. Se remarcă în acest sens că legea criticată are vocația de a proteja orice persoană care se află în orice spațiu din incinta Palatului Parlamentului, și nu doar pe parlamentari sau alte persoane prezente în spațiile în care se desfășoară dezbaterile sau alte activități parlamentare. ... 60. Cât privește incidența legii criticate în raport cu prevederile dreptului comun care reglementează infracțiunile (în Codul penal sau alte legi penale) și contravențiile (în Legea nr. 61/1991 sau alte legi contravenționale) ce implică un „comportament agresiv fizic sau verbal“ prin utilizarea de „cuvinte jignitoare, injurii, invective“, Curtea reține că această lege, având un caracter special, se aplică cu prioritate. Caracterul special al legii criticate rezultă din domeniul său particular de aplicare, care implică în primul rând un element de teritorialitate/spațialitate clar determinat și unic prin specificul activităților de interes public desfășurate în incinta Palatului Parlamentului. Acest spațiu, deși se include în sens larg în noțiunea de „spațiu public“ (expresie care nu cunoaște însă o definiție legală, doar termenul „public“ fiind definit de art. 176 din Codul penal ca desemnând „tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică“), prin natura activităților desfășurate în acest perimetru de o serie de autorități de rang constituțional (Camera Deputaților, Senatul, Curtea Constituțională, Consiliul Legislativ), necesită un regim juridic distinct de siguranță și protecție. Specificitatea acestui imobil impune și justifică în același timp caracterul special al reglementării în discuție. ... 61. În considerarea celor de mai sus, Curtea conchide că legea criticată, prin obiectul de reglementare specific, se distinge prin anumite elemente care îi conferă un caracter special, în sensul că reglementează măsuri sporite de siguranță și protecție a persoanelor și bunurilor din incinta Palatului Parlamentului, distinct de legislația de drept comun (penal și contravențional) ori de legislația parlamentară privind reglementarea conduitei parlamentare și a abaterilor disciplinare specifice. Din această perspectivă, Curtea consideră că rațiunea adoptării legii criticate intră în marja de apreciere a legiuitorului, instanța de control constituțional neavând competența să cenzureze oportunitatea legiferării acesteia, astfel că, din punctul de vedere al scopului urmărit, legea examinată este constituțională, în ansamblul său, chiar dacă, sub aspectul tehnicii legislative de elaborare a actelor normative, legea putea fi mai amplu elaborată și redactată în termeni mai clari, într-o manieră care să nu impună de plano utilizarea unor metode de interpretare juridică pentru determinarea sferei proprii de aplicare. ... ... (II.2.) Criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 21 alin. (1) și (3) , a art. 25 alin. (1) , a art. 30 alin. (1) și a art. 41 alin. (1) din Constituție 62. Autorii sesizării critică și mecanismul de constatare și aplicare a interdicției de acces în incinta Palatului Parlamentului, care, în opinia acestora, este incoerent reglementat și aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) , ale art. 25 alin. (1) , ale art. 30 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) , norme referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, libertatea de circulație, libertatea de exprimare și dreptul la muncă. ... 63. Curtea reține că, astfel cum este redactată, legea criticată înființează Registrul Electronic al Persoanelor cu Interdicție de Acces în Palatul Parlamentului și reglementează în acest sens un cadru general. Potrivit art. 12^3 din aceasta, în termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare, administratorii imobilului vor aproba prin regulamente, respectiv prin ordin, procedura de punere în aplicare a interdicției de acces în incinta Palatului Parlamentului. ... 64. Cu toate acestea, este de resortul legiuitorului, și nu al organului de aplicare, să prevadă în cuprinsul legii anumite criterii, condiții și garanții cu privire la modalitatea de stabilire și aplicare a interdicției în discuție. Astfel, legea criticată stabilește la art. 12^4 doar limitele minimale și maximale ale interdicției de acces (între o lună și 24 de luni), fără a conține niciun criteriu obiectiv de apreciere a duratei concrete, aplicabile diferit în funcție de circumstanțe diferite. În lipsa unor condiții și criterii obiective de individualizare stabilite în considerarea gradului de pericol social și a consecințelor comportamentului ilicit și în funcție de care interdicția de acces să poată fi aplicată gradual, pentru o perioadă cuprinsă între minimul de o lună și maximul de 24 de luni, marja de apreciere a organului de aplicare rămâne practic nelimitată în interiorul acestor limite și deschisă arbitrarului. Chiar dacă nu reprezintă o sancțiune în sensul dreptului penal sau contravențional, interdicția accesului în incinta Palatului Parlamentului limitează temporar libertatea de circulație într-un spațiu public și este necesar ca în cuprinsul legii să fie reglementate criterii obiective care să dozeze gradual durata acestei interdicții, în funcție de anumite elemente sau circumstanțe clar determinate, astfel încât măsura aplicată să fie justă și proporțională, iar norma în discuție să fie previzibilă. ... 65. Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat de dispozițiile art. 25 alin. (1) din Constituție, însă condițiile exercitării acestui drept se stabilesc prin lege. Deși libertatea de circulație nu are caracter absolut și poate fi supusă unor condiționări, Curtea observă că restricționarea acestei libertăți ridică probleme particulare în contextul normativ al legii criticate, având în vedere diversitatea destinatarilor acesteia. ... 66. Astfel, în măsura în care legea criticată devine aplicabilă în privința parlamentarilor, o atare interdicție poate pune în discuție exercitarea mandatului reprezentativ pe care îl au deputații și senatorii, care, potrivit art. 69 alin. (1) din Constituție, se află în serviciul poporului. ... 67. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că mandatul parlamentar este o demnitate publică dobândită de membrii Camerelor Parlamentului prin alegerea de către electorat, în vederea exercitării prin reprezentare a suveranității naționale, concluzie fundamentată, în principal, pe dispozițiile constituționale ale art. 2 alin. (1) , ale art. 61 alin. (1) teza întâi și ale art. 69 alin. (1) . Constituția mai stabilește, în art. 63, durata mandatului Camerei Deputaților și Senatului, iar în art. 70, momentul la care deputații și senatorii intră în exercițiul mandatului. Reprezentativitatea mandatului parlamentar, așa cum este stabilită de dispozițiile din Legea fundamentală citate, are importante consecințe juridice. Una dintre acestea se referă la îndatoririle parlamentarului, care se exercită în mod continuu, din momentul la care acesta intră în exercițiul mandatului, până la data încetării calității de deputat sau de senator, legiuitorul trebuind ca, prin reglementările pe care le adoptă, să nu împiedice îndeplinirea acestora. Prin urmare, împiedicarea deputatului sau senatorului de a participa la ședințele Camerei din care face parte constituie o măsură de natură să îl împiedice să își realizeze mandatul dat de alegători. În considerarea faptului că fiecare parlamentar reprezintă națiunea în întregul ei, trebuie asigurate condiții de exercitare efectivă a mandatului, condiții ce trebuie avute în vedere și la reglementarea sancțiunilor disciplinare (Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013, considerentul X punctul 5, și Decizia nr. 195 din 3 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 18 aprilie 2013). ... 68. Realitatea sociopolitică a ultimilor ani a demonstrat însă că, în numele exercitării mandatului reprezentativ, persoanele alese prin vot spre a reprezenta poporul pot înțelege că dispun de o libertate nelimitată de exprimare și pot manifesta o conduită care excedează oricărui model comportamental civilizat. Este adevărat că exprimarea liberă a opiniilor politice poate da naștere unor tensiuni de mari proporții între autorii acestora, și mai cu seamă într-un for legislativ, însă cuvintele defăimătoare, jignitoare și comportamentele agresive fizice și verbale trebuie total disociate de libertatea de exprimare a ideilor politice și a oricărei idei, în general. O asemenea conduită este abuzivă și depășește misiunea mandatului primit prin vot, întrucât îndatoririle parlamentarului trebuie să se exercite în conformitate cu normele de conduită parlamentară, în condiții de normalitate, dar și cu respectarea moralei și a ordinii publice și a normelor de conduită interumană aplicabile, de altfel, tuturor persoanelor. Reprezentativitatea atribuită mandatului parlamentar de art. 69 din Constituție nu poate conferi titularului acestui mandat o imunitate absolută în fața oricărei reguli de conviețuire socială, sens în care se impune coroborarea acestui text cu art. 72 din Constituție, care configurează regimul juridic al imunității parlamentare exclusiv în limitele iresponsabilității și inviolabilității. Dincolo de aceste garanții constituționale de exercitare a mandatului reprezentativ, parlamentarul nu se poate situa mai presus de lege și de morală fără a intra în coliziune cu alte valori, principii, drepturi și concepte consacrate și protejate în egală măsură de Constituție, cum sunt demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor [art. 1 alin. (3) ], principiul legalității și supremația Constituției [art. 1 alin. (5) ], egalitatea în drepturi (art. 16), respectarea ordinii, a sănătății ori a moralei publice (art. 53), exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți (art. 57). ... 69. Curtea Constituțională a stabilit în jurisprudența sa că garanția supremă a independenței de care se bucură, în exercitarea mandatului, orice parlamentar este înscrisă în alin. (2) al art. 69 din Constituție, în sensul că „Orice mandat imperativ este nul“ (Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 21 iulie 2017, paragraful 29, sau Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 7 noiembrie 2017, paragraful 114). Mandatul reprezentativ nu înseamnă însă că deputatul sau senatorul are opțiunea de a încălca sau nu Constituția cu bună știință, ci de a se conforma acesteia și de a alege soluțiile legislative pe care le consideră optime în raport cu prevederile Constituției. Exigențele statului de drept sunt cele care impun ca toate autoritățile statului (inclusiv Parlamentul și parlamentarii) să respecte prevederile/ obligațiile stabilite de actele normative adoptate, aspect care nu vizează problema naturii mandatului (reprezentativ/imperativ). O abordare contrară ar duce la concluzia inacceptabilă și irațională că mandatul reprezentativ ar excepta Parlamentul și parlamentarii de la obligația de respectare a legilor, prevăzută de art. 1 alin. (5) din Constituție (Decizia nr. 678 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, paragrafele 120 și 121). ... 70. Constituția reprezintă ansamblul de norme juridice care împreună urmăresc consacrarea și protejarea valorilor fundamentale într-un stat de drept și într-o societate democratică, iar interpretarea acestor norme trebuie să urmeze nu doar litera, ci și spiritul Constituției. Legiuitorul constituant, atât la momentul elaborării (în anul 1991), cât și în cel al revizuirii (în anul 2003) Constituției, a conceput întreaga arhitectură constituțională a statului și funcționarea acestuia prezumând în mod rezonabil o interpretare sistematică și pozitivă a tuturor normelor statuate în Legea fundamentală, și nu o interpretare forțată sau abuzivă a acestora, care să denatureze voința sa. ... 71. Fără a reprezenta un reviriment față de jurisprudența constituțională în materia protecției mandatului parlamentar reprezentativ, ci mai degrabă o continuare firească a acesteia în acord cu actuala realitate sociopolitică, instanța de contencios constituțional arată că regimul legal de protecție a mandatului parlamentar trebuie să respecte nu doar prevederile art. 69 din Constituție, privite izolat, ci întregul cadru constituțional mai sus configurat, doar o reglementare care să armonizeze toate aceste exigențe fiind în măsură să asigure un cadru de normalitate pentru buna desfășurare a activității parlamentare într-un stat de drept. Exacerbarea unui drept sau a unui statut constituțional în defavoarea sau cu ignorarea altor drepturi, libertăți, valori sau principii constituționale dezechilibrează buna funcționare a mecanismului statal și afectează, în final, sănătatea și morala socială. ... 72. Prin urmare, nu poate fi exclusă de plano reglementarea prin lege a unor măsuri care, prin natura lor, sunt apte să asigure coerența și eficiența activității de legiferare pentru desfășurarea acesteia în condiții de normalitate pentru toți participanții la procesul legislativ, dar care să nu împiedice în mod efectiv sau pe termen lung exercitarea mandatului parlamentar. Etapa actuală de dezvoltare tehnologică și informațională a societății pune la dispoziție o serie de mijloace moderne de comunicare la distanță (audio-video), mijloace de neconceput în epoca elaborării și revizuirii Constituției, dar care deja sunt utilizate pe scară largă inclusiv în rândul instituțiilor publice pentru realizarea activităților lor specifice (transmisiuni prin rețele specializate și securizate de videoconferințe, transmisiuni streaming, live sau on demand). Totodată, în ultimii ani s-au dezvoltat și perfecționat aplicații și programe software care permit participarea online la ședințele de lucru, precum și exercitarea în siguranță la distanță a votului (votul electronic) și a semnăturii (semnătura electronică). ... 73. Relevante în acest sens sunt dispozițiile art. 132 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1181 din 27 noiembrie 2024, introduse inițial în Regulament sub forma art. 127^1 prin art. I pct. 2 din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 7/2020 privind completarea Regulamentului Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 2 aprilie 2020, care au următorul conținut: „(1) În situații excepționale, constatate de către autoritățile abilitate, precum epidemiile, pandemiile, fenomenele naturale extreme, cutremurele, actele de terorism și alte situații care fac imposibilă prezența deputaților la sediul Camerei Deputaților, ședințele Biroului permanent al Camerei Deputaților, ale Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, ședințele comisiilor de specialitate ale Camerei Deputaților, precum și ședințele plenului Camerei Deputaților se pot desfășura prin mijloace electronice printr-o procedură aprobată de Biroul permanent al Camerei Deputaților. (2) Decizia declarării unei asemenea situații excepționale îi revine Biroului permanent al Camerei Deputaților, după consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. (3) În perioada prevăzută la alin. (1) se pot dezbate și vota prin mijloace electronice doar actele normative care sunt strâns legate de situația excepțională. La propunerea comitetului liderilor, se poate suplimenta ordinea de zi și cu alte acte normative urgente.“ Potrivit art. 133, introdus inițial în același regulament sub forma art. 131^1 prin art. unic din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 26/2022 privind completarea Regulamentului Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 30 martie 2022, procedura mai sus reglementată se poate aplica și în alte situații, pentru o perioadă limitată, aprobată de Biroul permanent la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. Dispoziții similare se regăsesc și în Regulamentul Senatului, la art. 138 și 139. ... 74. Totodată, Regulamentul Senatului cuprinde, la art. 95, 178 și 180, prevederi prin care este asigurată posibilitatea depunerii inclusiv în format electronic a propunerilor și proiectelor legislative, a întrebărilor și interpelărilor adresate Guvernului, aceleași modalități de comunicare la distanță fiind posibile și în cazul deputaților, în lipsa unor dispoziții contrare. ... 75. În concluzie, spre deosebire de perioada anterioară anului 2020, în prezent este posibilă exercitarea mandatului parlamentar în plen și pe comisii în format hibrid, în anumite condiții și pentru o perioadă limitată de timp, astfel încât să se atingă un echilibru între, pe de o parte, puterile și rolul mandatului parlamentar, rezultate din art. 2 alin. (1) , art. 61 alin. (1) , art. 69 și 72 din Constituție, și, pe de altă parte, necesitatea asigurării unui climat de lucru adecvat în Parlament, prin îndepărtarea în mod temporar a prezenței fizice a membrului Parlamentului care în precedent a manifestat un comportament perturbator pentru derularea activității parlamentare. În acest sens, Regulamentul fiecăreia dintre cele două Camere ale Parlamentului conține prevederi care conferă Birourilor permanente atribuția de a pregăti și a asigura desfășurarea în bune condiții a lucrărilor fiecărei Camere parlamentare, adoptând în acest sens hotărâri/decizii obligatorii pentru parlamentari și aparatul tehnic corespunzător, cu acordul sau consultarea prealabilă a Comitetului liderilor grupurilor parlamentare [art. 35 alin. (1) lit. d) și r) , art. 112 și 138 din Regulamentul Senatului, respectiv art. 32 alin. (1) lit. e) și t) , art. 132 și 133 din Regulamentul Camerei Deputaților]. Printre aceste hotărâri sau decizii se includ și cele adoptate pentru situații excepționale, cu aplicabilitate limitată în timp, așa cum este și interdicția de acces în Palatul Parlamentului aplicată unui parlamentar, astfel că este de datoria Biroului permanent al fiecăreia dintre cele două Camere ale Parlamentului să asigure buna desfășurare a activității parlamentare inclusiv în această ipoteză, nu numai sub aspectul bunelor condiții de siguranță, ordine și disciplină, dar și al accesului la distanță al parlamentarilor la lucrările specifice. ... 76. Dincolo de aceste aspecte specifice calității de parlamentar a persoanei care ar putea cădea sub incidența interdicției de acces în incinta Palatului Parlamentului și care pot fi reglementate în coordonatele trasate mai sus, se pune în discuție și problema respectării dreptului la muncă al personalului angajat în instituțiile publice cu sediul în Palatul Parlamentului sau, de exemplu, al reprezentanților mass-mediei prezenți în această locație în interes de serviciu. Din această perspectivă, Curtea apreciază ca utilă o detaliere a efectelor juridice pe care aplicarea interdicției de acces la sediul angajatorului o poate avea în sfera raporturilor de serviciu/de muncă ale angajatului, precum și interferența cu zona răspunderii disciplinare și/sau delictuale specifice fiecărei categorii profesionale de angajați care își desfășoară activitatea profesională în incinta Palatului Parlamentului, permanent sau ocazional. ... 77. Curtea mai reține, față de criticile formulate, că dispozițiile art. 12^4 din legea criticată, prin care se reglementează substanța interdicției de acces în incinta Palatului Parlamentului, dincolo de faptul că nu graduează perioada de aplicare a interdicției în funcție de anumite criterii obiectiv stabilite, nu conține nicio referire la existența vreunei căi de atac puse la dispoziția persoanei vizate, ceea ce contravine art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție. Întrucât actul juridic de aplicare a interdicției de acces emană de la administratorii imobilului „Palatul Parlamentului“, prin Biroul permanent al Camerei Deputaților, Biroul permanent al Senatului și ministrul dezvoltării, lucrărilor publice și administrației, se deduce că actul sancționator nu poate avea decât natura unui act administrativ cu caracter individual. În aceste condiții, legea criticată nu precizează dacă și în ce măsură actul juridic în discuție se supune unui control ierarhic interior (recurs grațios), dacă este aplicabilă regula specifică actelor administrative de exercitare a controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ sau dacă, dimpotrivă, este aplicabilă teza cuprinsă în art. 126 alin. (6) din Constituție, în temeiul căreia sunt excluse de la controlul judecătoresc actele administrative care privesc raporturile cu Parlamentul. În acest sens, Curtea amintește că, în materie disciplinară, Legea nr. 96/2006 prevede contestația drept cale de atac internă adresată spre soluționare plenului Camerei din care face parte senatorul sau deputatul în cauză, pentru ca apoi hotărârea plenului Camerei, respectiv a plenului Camerelor reunite să poată fi atacată la Curtea Constituțională pentru verificarea legalității măsurii aplicate (art. 54). ... 78. Cât privește celelalte critici, referitoare, în esență, la lipsa de transparență a aplicării măsurii, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, contrar susținerilor autorilor sesizării, măsura vizată este comunicată de îndată și destinatarului său (art. 12^6 teza finală) și, având un pronunțat caracter tehnic-administrativ, este firesc ca aceasta să fie comunicată și înregistrată în evidențele organelor de specialitate cu atribuții de asigurare a accesului și securității în imobilul „Palatul Parlamentului“. ... 79. În concluzie, Curtea subliniază că, sub aspect extrinsec, legea criticată respectă exigențele de legiferare pretins încălcate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, în sensul că nu contravine principiului unicității de reglementare, legiuitorul având o proprie marjă de apreciere cu privire la inserarea dispozițiilor acesteia în cuprinsul Legii nr. 267/2008, dat fiind elementul comun de teritorialitate specific ambelor acte normative. ... 80. Referitor la conținutul normativ al legii criticate, Curtea consideră, fără a constata încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, că ar fi adecvată îmbunătățirea acestuia cu precizări suplimentare referitoare la relația dintre această lege și alte acte normative din perspectiva efectelor juridice ale interdicției de acces în incinta Palatului Parlamentului asupra unor categorii diferite de destinatari (legislația penală, contravențională, parlamentară sau acte juridice care normează statutul categoriilor de personal care își desfășoară activitatea profesională în același imobil). ... 81. În plus, pentru respectarea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, garantate de art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție, legea criticată trebuie să cuprindă, eventual la art. 12^4, criterii obiective de individualizare care să permită proporționalitatea aplicării interdicției de acces în incinta Palatului Parlamentului, precum și precizări referitoare la eventuale căi de atac și termenele procedurale specifice. În acest sens, Curtea observă că nu este suficient ca legea să facă referire la viitoare proceduri ce se vor adopta subsecvent, în termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare, întrucât elementele mai sus menționate sunt esențiale pentru definirea și aplicarea interdicției în discuție, necesar a fi stabilite prin lege. ... 82. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a) , al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... ... ...