Decizia CCR nr. 417/2012Paragraful 22

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că motivele menţionate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 sunt de natură a justifica atât existenţa unei situaţii extraordinare, cât şi urgenţa reglementării. De asemenea, arată că drepturile la care se referă art. 30 din actul normativ amintit nu sunt drepturi fundamentale, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Totodată, nu se aduce atingere nici dreptului de proprietate privată, legiuitorul având competenţa exclusivă, potrivit dispoziţiilor constituţionale, de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu afecteze interesele generale sau interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite. În sfârşit, consideră că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 47 din Constituţie, întrucât legiuitorul are, de asemenea, competenţa de a stabili şi de a modifica, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a plăţii indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, modul de calcul şi criteriile de acordare a acestora, având în vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent şi dreptul la protecţie socială, dar şi posibilităţile economico-financiare existente în diferite intervale de timp. În acelaşi timp, cuantumul indemnizaţiei nu trebuie să fie neapărat proporţional cu valoarea contribuţiei la fondul de asigurări sociale, pentru că această contribuţie nu constituie un depozit ce urmează a fi restituit, iar indemnizaţia pentru creşterea copilului şi celelalte drepturi de asigurări sociale se acordă în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi ale solidarităţii sociale.