Decizia CCR nr. 447/2012Paragraful 13

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Guvernul nu a avut un temei legal pentru restrângerea libertăţii la muncă a membrilor sindicatului, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre aceşti membri nu şi-a exprimat acordul de a munci în continuare, ulterior reducerii cu 25% a salariilor. Arată că, întrucât nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile prevăzute în cuprinsul art. 42 din Constituţie, scăderea nivelului de salarizare constituie o condamnare la muncă forţată. Autorul nu consideră că i s-a încălcat dreptul la negociere, ci dreptul de a-şi exprima liber acordul asupra continuării muncii în noile condiţii impuse de Guvern. În continuare, arată că, prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, salariaţii din sectorul bugetar au fost discriminaţi faţă de salariaţii din celelalte sectoare de activitate şi faţă de toate celelalte categorii de cetăţeni, întrucât măsura reducerii salariilor bugetarilor cu 25% echivalează ca efecte cu o creştere a impozitului pe venit, stabilită numai pentru o parte a populaţiei. Consideră că sarcina stopării crizei economice, reprezentând un fenomen social global, şi a preîntâmpinării dezvoltării unor consecinţe grave trebuia să între în responsabilitatea tuturor cetăţenilor ţării, iar nu numai în cea a lucrătorilor din sectorul bugetar.