Decizia CCR nr. 370/2012Paragraful 13

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate, care reglementează scutirea de la plata impozitului pe profit, pe teren şi pe clădiri pentru unităţi şi instituţii de învăţământ, se aplică tuturor contribuabililor aflaţi în aceeaşi situaţie, fără privilegii şi fără discriminări. Problema condiţiilor legale de funcţionare a unei instituţii de învăţământ, invocată de autorul excepţiei, este distinctă de cea a egalităţii fiscale, astfel că nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale. În continuare, arată că textele criticate reglementează scutirea de la plata impozitului pe profit, pe teren şi pe clădiri pentru unităţi şi instituţii de învăţământ. Regula generală în materia impozitelor şi taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Curtea, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor şi de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligaţii în favoarea anumitor categorii de contribuabili. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 4 şi art. 257 lit. d) din Codul fiscal prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. g) din acelaşi cod, se arată că aceasta nu poate fi reţinută. Examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie, nu compararea prevederilor legale între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii dintre ele.