Decizia CCR nr. 391/2012Paragraful 21

Referitor la critica de neconstituţionalitate bazată pe susţinerea că se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât nici dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi nici cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu exclud stabilirea unor condiţii în legătură cu introducerea acţiunilor în justiţie, între care şi aceea a plăţii unor taxe, aşa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabileşte gratuitatea serviciului public al justiţiei. Totodată, Curtea a mai statuat că plata unor taxe sau impozite reprezintă o obligaţie constituţională, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală. Însă, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind aşadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.