Decizia CCR nr. 349/2012Paragraful 22

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin mai multe decizii, ca de exemplu, Decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Decizia nr. 1.129 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 13 decembrie 2007, Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 1.354 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Curtea a reţinut, în esenţă, că instanţa chemată să soluţioneze cererea de suspendare a executării unui act administrativ dispune de repere clare pentru aprecierea necesităţii acestei măsuri, precizate la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din lege, şi anume în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, repere care se justifică prin nevoia asigurării unui just echilibru între interesul particular şi cel general.