Decizia CCR nr. 289/2012Paragraful 18

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, reglementând caracterul irevocabil al sentinţelor prin care se soluţionează plângeri îndreptate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în domeniul circulaţiei pe drumurile publice, contravin prevederilor constituţionale ale art. 11, 16, 20, 21, 53, art. 124 alin. (2) şi art. 129. De asemenea, consideră că reglementarea atacată înfrânge prevederile art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie şi art. 14 pct. 5 din Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice. În acest sens arată, în esenţă, că neconstituţionalitatea dispoziţiilor constă în aceea că prin excluderea dreptului la recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează plângeri contravenţionale în materia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, hotărâri care potrivit art. 118 alin. (3^1) sunt definitive şi irevocabile, se creează o discriminare flagrantă faţă de o anumită categorie de persoane care nu pot ataca cu recurs hotărârile judecătoreşti pronunţate în această materie, spre deosebire de altă categorie de persoane care tot în materia contravenţiilor pot ataca cu recurs hotărârile judecătoreşti.