Decizia CCR nr. 302/2012Paragraful 13

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt constituţionale. Se arată, în acest sens, că dreptul de acces liber la justiţie, pretins încălcat, este pe deplin respectat, din moment ce autorii excepţiei au formulat o acţiune în faţa instanţei judecătoreşti, care a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate. Prin Decizia nr. 827 din 26 mai 2009, Curtea a statuat că semnificaţia principiului constituţional al accesului liber la justiţie nu se referă la apărarea unui drept, a unei libertăţi sau a unui interes legitim în faţa Curţii Constituţionale, în mod direct, ci numai în faţa instanţelor judecătoreşti, care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, realizează justiţia. Curtea Constituţională este o autoritate publică politico-jurisdicţională care se situează în afara sferei puterii legislative şi care, chiar dacă prezintă caracter jurisdicţional sub aspectul unor proceduri, nu exercită nicidecum funcţia puterii judecătoreşti, caracterizată, printre altele, de existenţa controlului judiciar. Ca atare, legiuitorul este îndreptăţit să reglementeze competenţa şi atribuţiile Curţii Constituţionale în mod diferit de acela al instanţelor de judecată, fiind vorba de instituţii cu natură juridică şi funcţii diferite. Se mai menţionează că dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate, nu au incidenţă în cauză.