Decizia CCR nr. 297/2012Paragraful 17

CCR · decizie de neconstituționalitate · 27.03.2012 · dosar 48.175/3/2010
Paragraful 17
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Curtea observă că, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, transpare în mod clar intenţia autorului acesteia de a contesta "anularea dreptului [său - s.n.] la pensia de serviciu". Mai mult, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, consilier de conturi, prin chiar petitul acesteia, solicită obligarea pârâtei, respectiv a Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, la anularea deciziei de recalculare a pensiei speciale emise în baza Legii nr. 119/2010, decizie pe care o consideră nelegală şi neconstituţională. Dincolo de aspectele de legalitate invocate, Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că nu mai are dreptul la acordarea pensiei de serviciu; or, acest drept, în privinţa consilierilor de conturi, a fost eliminat tocmai prin Legea nr. 119/2010, respectiv art. 1 lit. h) al acestei legi. Prin urmare, deşi ridică excepţia de neconstituţionalitate, în mod formal, numai în raport cu dispoziţiile art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010, intenţia sa reală este aceea de a beneficia din nou de pensia de serviciu reglementată anterior datei de 3 iulie 2010 de Legea nr. 94/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009. În acest caz, devin aplicabile constatările Curţii Constituţionale din Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, potrivit cărora Curtea Constituţională trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate; în caz contrar, Curtea ar fi ţinută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepţiei a textului legal criticat; de altfel, Curtea, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, s-a pronunţat în sensul eliminării unei condiţii procedurale pur formale, respectiv cerinţa ca textul criticat să fie în vigoare, care împiedică realizarea finalităţii controlului de constituţionalitate, respectiv asigurarea supremaţiei Constituţiei. Or, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie.
Sursa oficială ↗