Decizia CCR nr. 281/2012Paragraful 29

III. Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii prin Decizia nr. 85 din 2 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 aprilie 2004, Decizia nr. 201 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 7 iunie 2004, şi Decizia nr. 359 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, prilejuri cu care a arătat că textele criticate nu instituie nici privilegii şi nici discriminări între operatorii de transport rutier, fie ei persoane fizice sau persoane juridice. Ele fac deosebiri între diferite încălcări ale reglementărilor legale, între periculozitatea şi gravitatea lor abstractă, prevăzând în raport cu acestea sancţiunile contravenţionale ce urmează a fi aplicate. De asemenea, Curtea a reţinut că legiuitorul (inclusiv cel delegat) a acţionat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condiţiilor în care anumite fapte să fie sancţionate contravenţional, precum şi la stabilirea sancţiunilor aplicabile, fără să instituie o discriminare.