Decizia CCR nr. 260/2012Paragraful 18

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost examinate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, şi Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege atacate. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale ce consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora nu constituie motive de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.