Decizia CCR nr. 257/2012Paragraful 35

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 17 privind dreptul la proprietate, art. 23 pct. 3 privind dreptul la o retribuire egală şi satisfăcătoare şi art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale pct. 2 şi 4 privind dreptul la condiţii de muncă echitabile şi dreptul la o salarizare echitabilă din partea I a Cartei sociale europene, precum şi ale art. 4 şi 20 din partea a II-a privind dreptul la o salarizare echitabilă şi dreptul la egalitate de şanse şi de tratament în materie de angajare şi profesie, fără discriminare în funcţie de sex, din aceeaşi cartă. Mai mult, se consideră a fi încălcate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, ale art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L303 din 2 decembrie 2000, art. 15 din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L180 din 19 iulie 2000, ambele texte invocate privind sancţiunile ce pot fi suportate de statele membre ca urmare a nerespectării celor două directive, precum şi cele statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 iulie 2011, pronunţată în Cauza C-310/10 (Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva Ştefan Agafiţei şi alţii).