Decizia CCR nr. 254/2012Paragraful 16

1. Prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor s-a introdus alin. (3^1) în art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, înlăturându-se posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate de judecătorie. Pe de altă parte, prin art. IX din Legea nr. 202/2010 s-a modificat art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor în sensul că, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. S-a reglementat astfel un tratament juridic diferenţiat între cei sancţionaţi contravenţional în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi cei sancţionaţi în temeiul altor acte normative, primii fiind lipsiţi de calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie, ceea ce duce la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Totodată, prin eliminarea căii de atac a recursului, potrivit art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.