Decizia CCR nr. 25/2026Punctul 14

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 22 august 2017, paragrafele 13-15 și 17-19, Curtea a reținut că dispozițiile art. 906 din Codul de procedură civilă fac parte din capitolul IV „Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face“ al titlului III „Executarea silită directă“ din cartea V „Despre executarea silită“ a Codului de procedură civilă. Dispozițiile art. 906, cu denumirea marginală „Aplicarea de penalități“, prevăd la alin. (1) că, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, „acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități“, de către instanța de executare. Art. 906 alin. (4) prevede că, în cazul în care, în 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității, debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, „prin încheiere definitivă“, dată cu citarea părților. ...