Decizia CCR nr. 740/2025Punctul I

I. Admisibilitatea obiecției din perspectiva obiectului asupra căruia poartă controlul de constituționalitate 1. Legea supusă controlului de constituționalitate cuprinde un articol unic, potrivit căruia reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare vizate de lege, inclusiv în cazul modificărilor inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, nu este condiționată de existența cărților funciare în conformitate cu prevederile art. 288 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019. Parcursul legislativ al acestei legi a fost următorul: – Legea privind completarea art. III din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 a fost adoptată pe 26 septembrie 2018 de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, și pe 17 iunie 2020 de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, fiind transmisă la promulgare în data de 22 iunie 2020; ... – În data de 9 iulie 2020, Președintele României a formulat o cerere de reexaminare în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituție, solicitând corectarea normei de trimitere privind inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, deoarece, între momentul inițierii propunerii legislative și cel al adoptării legii, dispozițiile Legii nr. 213/1998 au fost înlocuite de Codul administrativ; ... – procedura reexaminării s-a finalizat prin înlocuirea normei de trimitere așa cum a fost solicitat, iar Parlamentul a transmis Președintelui României legea spre promulgare în data de 18 octombrie 2025. ... În tot acest parcurs legislativ, pe fond, legea a avut același conținut normativ. Modificarea realizată în urma reexaminării a vizat exclusiv norma de trimitere. ... 2. Președintele României a sesizat Curtea Constituțională în data de 27 octombrie 2025 cu o obiecție de neconstituționalitate care vizează conținutul normativ al legii și nu norma de trimitere, adică cu un conținut normativ care a fost prezent în lege încă din anul 2018, în forma inițiatorului, și care nu a făcut obiectul reexaminării. ... 3. Anterior, Curtea Constituțională a stabilit pe cale pretoriană cauze de inadmisibilitate a obiecțiilor de neconstituționalitate prin care a urmărit să disciplineze modul în care ea poate fi sesizată pe calea unui control prealabil de constituționalitate. 3.1. Prin Decizia nr. 67/2018, Curtea Constituțională a conferit natură juridică de termen de decădere unui termen „ipotetic“ de sesizare pe calea unui control prealabil de constituționalitate, prin raportare la termenul de 20 de zile de promulgare a legilor pentru disciplinarea obiecțiilor de neconstituționalitate formulate succesiv de deputați sau senatori. Potrivit acestei decizii, o obiecție „va fi admisibilă în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, ca urmare a formulării în prealabil a unei alte sesizări de neconstituționalitate, doar dacă s-a realizat în interiorul termenului de promulgare de 20 de zile, respectiv de 10 zile, pe care titularul sesizării l-ar fi avut la dispoziție ipotetic, dacă nu ar fi intervenit cazul de întrerupere a procedurii promulgării. Dimpotrivă, dacă nu sunt întrunite condițiile cu privire la termenele stabilite de lege și de Constituție, sesizarea Curții va fi respinsă ca inadmisibilă“. Ulterior, prin deciziile nr. 299/2018, 334/2018 și 357/2018, Curtea Constituțională a declarat inadmisibile obiecțiile de neconstituționalitate formulate, prin raportare la termenul ipotetic stabilit în Decizia nr. 67/2018. ... 3.2. În privința obiectului asupra căruia poate purta o sesizare ex ante realizată după o reexaminare a legii solicitată de Președintele României, în Decizia nr. 334/2018, Curtea a stabilit că acesta poate fi reprezentat doar de procedura de adoptare a legii sau de dispozițiile legale reexaminate de Parlament. Curtea a reținut că întrucât cererea de reexaminare nu este obligatorie pentru Parlament, spre deosebire de decizia de neconstituționalitate, în cazul în care Parlamentul o respinge sau o admite în parte, nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate dispozițiile legale nereexaminate, și anume cele care nu au suferit niciun eveniment legislativ în procedura de reexaminare. Astfel, pentru ca obiecția să fie admisibilă, titularii prevăzuți de art. 146 lit. a) din Constituție trebuie să conteste diferența specifică dintre varianta redacțională a legii reexaminate și cea inițială a legii. Aceste considerente au fost aplicate și în Decizia nr. 335/2024. ... 3.3. Cele două precedente pretoriene au fost reluate și întărite în Decizia nr. 637/2020, în cazul unei legi pentru care Președintele României a formulat o cerere de reexaminare care a fost respinsă de Parlament, iar ulterior a sesizat Curtea Constituțională cu privire la aspecte de constituționalitate extrinsecă și intrinsecă ce nu fuseseră avute în vedere în cadrul reexaminării. ... 3.4. În opiniile separate la deciziile nr. 67/2018, nr. 334/2018 și nr. 637/2020 s-a arătat că termenele stabilite de art. 77 din Constituție (20 sau 10 zile de la primirea legii) vizează raporturile dintre Președintele României și Parlament referitoare la promulgarea legilor și, pe de o parte, nu pot fi transformate pe cale pretoriană în termene de natură procesuală relevante pentru sesizarea Curții Constituționale, iar pe de altă parte nu pot căpăta natură juridică diferită după cum sunt aplicate: în raporturile interinstituționale dintre șeful statului și legiuitor să fie termene de promulgare a legii, iar în fața Curții Constituționale acestea să devină termene „ipotetice“ de decădere. ... ... 4. În prezenta cauză, obiecția de neconstituționalitate a fost considerată admisibilă întrucât varianta redacțională a legii supusă controlului de constituționalitate este diferită de cea cu privire la care s-a solicitat reexaminarea. Or, așa cum rezultă din considerentele referitoare la fondul sesizării, aceasta vizează nu norma de trimitere la Codul administrativ, ci însăși modalitatea în care se realizează reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare vizate de lege, inclusiv în situația modificării inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, adică prevederi care au fost și au rămas în textul legii fără a fi fost vizate nici de cererea de reexaminare și nici de procedura legislativă prin care s-a dat curs acestei solicitări. ... 5. Din această perspectivă, apreciem că admisibilitatea prezentei obiecții de neconstituționalitate reprezintă o revenire la jurisprudența constantă a Curții Constituționale de dinaintea revirimentelor nemarcate din anul 2018 și consolidate prin deciziile anterior amintite, inclusiv prin Decizia nr. 637/2020. ... 6. De aceea considerăm că declararea ca admisibilă a unei obiecții de neconstituționalitate referitoare la conținutul normativ al unei legi la mai bine de 5 ani de la adoptarea ei în realitate marchează revenirea la jurisprudența clasică în materia sesizării cu obiecții de neconstituționalitate ulterior formulării unei cereri de reexaminare (Decizia nr. 56/2014, Decizia nr. 183/2014, Decizia nr. 1/2015, Decizia nr. 442/2015, Decizia nr. 536/2016, Decizia nr. 32/2018 sau Decizia nr. 63/2018), îndepărtându-se de precedentele accidental create prin deciziile nr. 67/2018, nr. 334/2018 și nr. 637/2020, chiar dacă situația de fapt din prezenta cauză nu este identică cu niciuna dintre ipotezele factuale care au condus la adoptarea acelor trei decizii. ... ...