Decizia CCR nr. 726/2025Punctul 22

22. În ceea ce privește încălcarea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la apărare ale asigurătorului, căruia într-un proces civil ulterior i-ar putea fi opusă hotărârea penală, Curtea apreciază că nici aceste critici nu sunt întemeiate. În acest sens, prin Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, precitată, paragrafele 20 și 21, Curtea a arătat că persoana responsabilă civilmente, expusă unei acțiuni civile separate, are interesul de a interveni, în calitate de parte responsabilă civilmente, în procesul penal în care se judecă acțiunea civilă și în care se va pronunța o hotărâre judecătorească, hotărâre care, potrivit art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală, va avea autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, așa încât Curtea a reținut că, în temeiul art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției. Curtea a reținut, așadar, că, prin introducerea sa în cauză sau datorită intervenției sale în proces, persoana responsabilă civilmente devine parte în acțiunea civilă din cadrul procesului penal și, în această calitate, dobândește, implicit, drepturile procesuale inerente contraacțiunii pe care o are inculpatul cu privire la acțiunea civilă exercitată în procesul penal, așadar ea poate invoca orice probe existente în dosarul cauzei penale sau poate propune administrarea de probe noi care ar demonstra că pretențiile părții civile sunt neîntemeiate. ...