Decizia CCR nr. 723/2025Punctul 22

22. Analizând dispozițiile art. 190 alin. (5) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea reprezintă, într-adevăr, o limitare a exercitării dreptului fundamental la viață intimă, familială și privată în componenta sa referitoare la dreptul persoanei de a dispune de ea însăși. Ca atare, Curtea reține că problema care se impune să fie analizată, din punctul de vedere al constituționalității măsurii reglementate prin textul de lege criticat, este aceea a proporționalității limitării exercițiului dreptului prevăzut de art. 26 alin. (2) din Constituție. Prin urmare, Curtea reține că este necesară analiza măsurii în care ingerința etatică asupra acestui drept reprezintă o limitare rezonabilă, care să nu fie disproporționată în raport cu scopul urmărit de legiuitor, având în vedere „testul“ de proporționalitate structurat în jurisprudența Curții Constituționale. Astfel, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională - să asigure justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 28, Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, Decizia nr. 589 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 30 ianuarie 2018, paragraful 26, Decizia nr. 198 din 8 aprilie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2025, paragraful 35). ...