Decizia CCR nr. 690/2025Punctul 4

4. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 106 din Legea nr. 107/1996 se arată că există o jurisprudență a Curții Constituționale referitoare la modalitățile de colaborare a organelor abilitate sau a altor organe cu organele de urmărire penală, jurisprudență care este aplicabilă în prezenta cauză, prin care s-a reținut că legiuitorul a instituit această obligație a personalului care ocupă anumite funcții publice de a sesiza organele de urmărire penală privind comiterea unor fapte prevăzute de legea penală. De altfel, art. 61 alin. (1) din Codul de procedură penală face vorbire despre obligația întocmirii unor procese-verbale de către organele inspecțiilor de stat sau de către organele altor instituții de stat, în cazul săvârșirii unor infracțiuni. Se susține, totodată, că art. 106 din Legea nr. 107/1996 trebuie coroborat cu art. 90 din aceeași lege care prevede organele abilitate. De asemenea, textul criticat trebuie coroborat cu dispozițiile art. 100 alin. (1) din Codul de procedură penală care prevăd obligația organelor de urmărire penală de a strânge informații și de a administra probe, atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului. Se subliniază că probatoriul astfel administrat va fi analizat de către instanțele judecătorești, independente și imparțiale, în condiții de oralitate, publicitate și contradictorialitate. Este invocat, totodată, art. 198 din Codul de procedură penală, potrivit căruia procesele-verbale analizate constituie doar acte de sesizare a organelor de urmărire penală, neavând valoare de constatări de specialitate. ...