Decizia CCR nr. 683/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 1.024 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece încheierile pronunțate în cauze având ca obiect ordonanțe de plată în care instanțele nu analizează temeinicia cererii și se dezînvestesc prin soluționarea unor excepții sunt încheieri împotriva cărora nu se poate formula nicio cale de atac. Se arată că dispozițiile criticate încalcă principiul egalității întrucât instituie un tratament diferit pentru situații identice. Astfel, conform dispozițiilor art. 1.024 alin. (2) din Codul de procedură civilă, creditorul poate formula cerere în anulare împotriva încheierilor prevăzute de art. 1.021 alin. (1) și (2) și art. 1.022 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Însă, în situația în care respingerea cererii de ordonanță de plată se face în urma admiterii unei excepții, cererea nefiind analizată pe fond, conform dispozițiilor art. 1.021 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, creditorul nu are deschisă calea cererii în anulare, situație care presupune un tratament discriminatoriu față de cazurile în care poate fi exercitată calea de atac („cererea în anulare“), fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă. Or, acest criteriu, al soluționării cauzei pe fond, iar nu pe excepție, este subiectiv și discriminatoriu, accesul la calea de atac fiind dat în funcție de motivarea soluției de respingere a cererii de emitere a ordonanței de plată. ...