Decizia CCR nr. 655/2025Punctul 15

15. Astfel cum Curtea a arătat mai sus, actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 din Legea nr. 207/2015 nu este opozabil contribuabilului/plătitorului și nu produce niciun efect juridic. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative și verificarea condițiilor în care acestea au fost comunicate și în care contribuabilul a luat cunoștință de existența lor reprezintă apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, aspect ce ține de aplicarea și interpretarea legii, instanța judecătorească având competența să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale în materie. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitatea actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală (Decizia nr. 885 din 15 decembrie 2020, precitată, paragraful 16, Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019, precitată, paragraful 37, și Decizia nr. 443 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2014). Prin urmare, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 207/2015, Curtea a constatat că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare, astfel cum acesta este consacrat de Legea fundamentală, întrucât, în situația nerespectării de către organele fiscale a ordinii modalităților de comunicare a actelor administrative fiscale, procedând direct la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal, persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești, context în care poate combate procedura respectivă și își poate face apărările pe care le consideră necesare, potrivit legii (a se vedea Decizia nr. 861 din 17 decembrie 2019, precitată, paragraful 38). ...