Decizia ÎCCJ nr. 8/2021 (RIL)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție IX.1. Asupra admisibilității recursului în interesul legii 39. Potrivit art. 514 din Codul de procedură civilă, „Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești“. ... 40. În cauza de față, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța, astfel că prima condiție de admisibilitate, legată de calitatea procesuală activă a titularului sesizării, este îndeplinită. ... 41. În conformitate cu dispozițiile art. 515 din Codul de procedură civilă, „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii“. ... 42. Plecând de la problema de drept enunțată ca fiind diferit dezlegată de instanțele judecătorești, anume aceea a compunerii completurilor de judecată învestite cu soluționarea conflictelor de competență, se impun o serie de precizări. ... 43. Deși în sesizarea de recurs în interesul legii nu se precizează in terminis, nu prezintă interes sub aspectul compunerii completurilor situația în care conflictul de competență s-a declanșat în cursul judecății în fond, căci în această situație compunerea completului care pronunță regulatorul de competență nu este disputată, fiind formată dintrun singur judecător. ... 44. De asemenea, nu prezintă interes compunerea completului atunci când competența de soluționare a conflictului aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, care pronunță regulatorul în complet de 3 judecători, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, ori în complet de 5 judecători în situația prevăzută de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă. ... 45. În consecință, problema compunerii completului de judecată formează obiect de discuție doar atunci când conflictul de competență se declanșează în stadiul procesual al apelului ori al recursului, unele instanțe apreciind că acesta se soluționează de un complet format dintr-un singur judecător, iar altele că se soluționează de un complet format din 2 judecători în apel, respectiv din 3 judecători în recurs. ... 46. Față de aceste precizări, se constată că memoriul de recurs în interesul legii este însoțit de un număr de 13 hotărâri, plus 11 hotărâri transmise ulterior sesizării de Curtea de Apel București, care îmbrățișează prima orientare jurisprudențială, și de un număr de 17 hotărâri care urmează cea de-a doua orientare jurisprudențială, restul de 16 hotărâri atașate sesizării fiind lipsite de relevanță, întrucât privesc conflictul de competență declanșat în cursul judecății în primă instanță, care nu ridică probleme. ... 47. În contextul dat, se constată că este îndeplinită și condiția impusă de teza finală a art. 515 din Codul de procedură civilă, referitoare la anexarea hotărârilor care atestă practica judiciară neunitară. ... 48. Trebuie subliniat că prin punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a ridicat problema inadmisibilității recursului în interesul legii de față, motivată în esență de faptul că, în realitate, completurilor care au soluționat diferit, din perspectiva compunerii instanței, conflictele de competență nu au realizat o reală interpretare a problemei de drept a compunerii, ci s-au constituit efectiv într-un mod sau altul, iar pretinsele divergențe de interpretare nu sunt decât considerații de ordin teoretic exprimate de instanțele care au răspuns solicitării de a identifica practică judiciară în materie. ... 49. Acest punct de vedere nu a fost primit. Deși este real că în niciuna dintre hotărârile anexate memoriului de recurs în interesul legii nu există o analiză și o interpretare date expressis verbis problematicii supuse dezlegării de față, este indiscutabil că instanțele s-au compus într-un complet cu o anumită configurare după evaluarea naturii juridice a sesizării cu care au fost învestite, unele urmând compunerea prevăzută pentru stadiul procesual în care s-a declanșat conflictul, altele apreciind, dimpotrivă, că sunt învestite cu soluționarea unei cauze care nu are regimul juridic al căii de atac, ci poate fi considerată distinct ca o judecată în fond. ... 50. Așadar, lipsa unei deliberări explicite asupra acestei probleme de drept nu are aptitudinea de a conduce la concluzia că această deliberare nu există, ci că, în realitate, la momentul constituirii completului problema de drept era tranșată, deci epuizată sub aspectul interpretării și aplicării dispozițiilor legale apreciate ca incidente. ... 51. Că aspectul privitor la alcătuirea instanței reprezintă o veritabilă măsură jurisdicțională, adoptată în interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale, reiese și din valența pe care legiuitorul i-o dă acestui element al judecății atunci când sancționează încălcarea respectivelor dispoziții legale, exempli gratia prin instituirea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă ori prin instituirea motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, în ambele cazuri compunerea completului neformând obiectul unei dezlegări exprese a instanței de judecată cu privire la temeiul juridic incident. ... 52. Față de aceste argumente, nu a fost reținut finele de neprimire invocat de procurorul general, cu atât mai puțin cu cât practica judiciară și considerațiile de ordin teoretic exprimate de curțile de apel conturează o lipsă de unitate vădită în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente, care reclamă o dezlegare pe calea mecanismului de unificare a recursului în interesul legii. ... 53. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul în interesul legii este admisibil. ... ... IX.2. Asupra fondului recursului în interesul legii 54. Pentru a se da o dezlegare problemei de drept deduse judecății se impune, cu titlu prealabil, o observație legată de lipsa din sesizare a temeiurilor juridice a căror interpretare și aplicare au generat practica neunitară. ... 55. Dispozițiile legale apreciate ca relevante de autorul sesizării sunt cele ale art. 135 din Codul de procedură civilă - Soluționarea conflictului de competență și cele ale art. 136 din Codul de procedură civilă - Dispoziții speciale, însă niciunul dintre aceste două articole nu cuprinde dispoziții privitoare la compunerea completului de judecată învestit cu soluționarea conflictului de competență. ... 56. În consecință, dezlegarea problemei de drept în discuție trebuie să se raporteze în mod necesar și la dispozițiile legale referitoare la compunerea completurilor de judecată în materie civilă, cuprinse în art. 54 din Legea nr. 304/2004, dispoziții care privesc compunerea completurilor în cauzele date în competența de primă instanță a judecătoriei, a tribunalului și a curții de apel, precum și compunerea completurilor care soluționează apelurile și recursurile. ... 57. Față de aceste lămuriri, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este corectă prima orientare jurisprudențială, concretizată în aceea că, atunci când conflictul de competență se declanșează în calea de atac a apelului sau a recursului, compunerea completului care soluționează conflictul va fi cea corespunzătoare stadiului procesual în care conflictul s-a declanșat. ... 58. În argumentarea acestei concluzii trebuie pornit de la împrejurarea că dispozițiile art. 133-137 din Codul de procedură civilă, care constituie sediul materiei și reglementează regimul juridic al conflictului de competență, sunt cuprinse în cartea I - dispoziții generale, titlul III - competența instanțelor judecătorești, capitolul IV - incidente procedurale privitoare la competența instanței, secțiunea 1 - necompetența și conflictele de competență, iar acest fapt are semnificația juridică a unei calificări legale a conflictului de competență ca reprezentând un incident procedural. ... 59. O primă consecință legată de calificarea legală dată acestei instituții juridice constă în înlăturarea argumentației instanțelor care s-au raliat celei de-a doua orientări jurisprudențiale și au considerat că sunt învestite cu soluționarea unei cauze de sine stătătoare, ce poate fi calificată drept acțiune de fond și poate fi soluționată în complet compus dintr-un singur judecător. ... 60. Fiind vorba despre un incident al judecății în primă instanță sau al judecății în calea de atac a apelului ori recursului, conflictul de competență, chiar dat în competența de soluționare a instanței imediat superioare și comune conform art. 135 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu poate fi judecat decât în compunerea completului aferentă stadiului procesual în care s-a ivit. ... 61. Această concluzie poate fi dedusă din conținutul dispozițiilor art. 124 din Codul de procedură civilă, care prevăd următoarele: + Articolul 124 (1) Instanța competentă să judece cererea principală se va pronunța și asupra apărărilor și excepțiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale și care, potrivit legii, sunt de competența exclusivă a altei instanțe. (2) Incidentele procedurale sunt soluționate de instanța în fața căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. ... 62. Principiul care se degajă din această reglementare este acela că judecătorul acțiunii este și judecătorul apărărilor și excepțiilor, afară de cazul în care legea prevede altfel, principiul fiind reluat identic și în privința incidentelor procedurale. ... 63. Acest principiu este operant și în cazul apărărilor, excepțiilor și incidentelor procedurale ridicate în căile de atac, în considerarea interpretării extensive pe care legea, doctrina și jurisprudența o consacră noțiunii de acțiune civilă, astfel cum este definită de art. 29 din Codul de procedură civilă: + Articolul 29 Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces. ... 64. În contextul dat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că niciuna dintre dispozițiile capitolului IV - Incidente procedurale privitoare la competența instanței din Codul de procedură civilă nu prevede că aceste incidente de procedură se soluționează în completuri cu o compunere diferită, iar unde legea nu distinge, nici interpretul acesteia nu poate să o facă. ... 65. O atare derogare nu este prevăzută nici în cazul în care legea dă soluționarea incidentelor de procedură în competența altor instanțe, situație în care și în această ipoteză trebuie aplicat, pentru identitate de rațiune, același principiu de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. ... 66. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a unei alte instanțe decât cea în care fața căreia sa ivit conflictul nu are aptitudinea de a schimba natura juridică a conflictului, anume aceea de incident procedural; de asemenea, această împrejurare nu are nici aptitudinea de a conduce la concluzia că instanța care pronunță regulatorul de competență trebuie să se compună diferit față de instanțele în fața cărora sa ivit conflictul, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, prevedere care ar fi fost necesară dacă legiuitorul ar fi dorit să deroge de la regulă, în condițiile în care normele de procedură care vizează alcătuirea instanței sunt norme imperative, a căror nerespectare poate fi invocată și din oficiu. ... 67. De altfel, apelând la argumente de analogie desprinse din practica neîndoielnic constantă a instanțelor de toate gradele, se cuvine subliniat că, în cazul tuturor incidentelor procedurale și al cererilor incidentale, soluționarea acestora a fost făcută fie de completul în fața căruia s-au invocat, fie de un alt complet în compunerea corespunzătoare stadiului procesual în care s-a aflat pricina. Fără a realiza o enumerare exhaustivă, pot fi evocate în acest sens: cererile de acordare a ajutorului public judiciar sau a facilităților la plata taxelor judiciare de timbru, cererile de reexaminare a încheierilor de aplicare a amenzilor judiciare, de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cererile de reexaminare a încheierilor prin care s-au soluționat cererile de acordare a ajutorului public judiciar sau a facilităților la plata taxelor judiciare de timbru, cererile de recuzare sau de abținere, cererile de suspendare a executării etc. În toate aceste situații, compunerea completului este cea corespunzătoare stadiului procesual în care cererea incidentală s-a formulat sau incidentul procedural s-a invocat ori s-a ivit. ... ... ...