Decizia CCR nr. 676/2025Punctul 4

4. În expunerea punctului nostru de vedere, potrivit căruia textul de lege citat nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, pornim de la bogata jurisprudență a Curții Constituționale, prin care a statuat că principiul la care facem referire presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Este adevărat, de asemenea, că „un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice“ (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Principiul egalității este nesocotit atunci când tratăm diferit două persoane sau situații între care nu există nicio distincție relevantă (încălcarea egalității formale) sau atunci când tratăm în mod identic două persoane sau situații care se află pe poziții diferite (încălcarea egalității substanțiale). Asigurarea egalității substanțiale obligă la un tratament diferențiat a persoanelor sau situațiilor care se află pe poziții diferite. Tratamentul diferențiat trebuie să fie proporțional cu diferența în care se află persoanele sau situațiile în speță. Curtea a reținut că, în felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar chiar și necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615/2011). ...